Domnul Tilly a avut un start dificil în viață. Dar norocul său s-a schimbat din momentul în care a fost adoptat de către proprietarii unui magazin de ceai scoțian. Acum, domnul Tilly are o nouă viață și o nouă misiune – aceea de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie.
Dl Tilly, este protagonistul unei cărți pentru copii scrise de actrița scoțiană Noreen Boswell.
În timp ce Noreen este ocupată cu crearea de noi aventuri pentru domnul Tilly, la multe mile distanță, în Liverpool un om de știință numit John ăși plănuiește următorul proiect în cercetare. Cunoscut mai mult formal ca profesorul John Neoptolemos, el este un expert în cancerul pancreatic la nivel mondial.
John și Noreen nu se cunosc reciproc, deși viețile lor sunt mai strâns legate decât realizează ei. Dar pentru a înțelege cum și de ce se întâmplă anumite lucruri trebuie să ne întoarcem în anii 1980 – când John era pe cale să uimească lumea cercetării în domeniul cancerului pancreatic, iar Noreen era o fericită proaspăt căsătorită.
1989 a fost un an al schimbărilor. Studenții chinezi luau poziție în Piața Tiananmen și zidul Berlinului cădea. Noreen era căsătorită de un an și se gândea să își lărgească familia. Un grup de tineri oameni de știință au avut o idee care putea schimba termenii în care se gândește despre cancerul pancreatic pentru totdeauna.
Pe atunci, ratele de supraviețuire globală pentru bolnavii cu acest tip de cancer erau mult mai mici decât sunt în prezent: aproximativ o treime din pacienți se puteau aștepta să supraviețuiască timp de 10 ani sau mai mult, în comparație cu jumătate de azi.
Dar pentru cancerul pancreatic, ratele de supraviețuire erau la final cu mult în urma mediei – numai unul din 10 supraviețuia după primul an de la diagnosticare.
Pentru unii pacienți cu cancer pancreatic, chirurgia era cea mai bună formă de tratament, dar ratele de succes înregistrate erau, totuși, destul de reduse.
Oamenii aveau nevoie disperată de un licăr de speranță, și acela a fost momentul în care a apărut John. El a adunat oameni de știință din întreaga Europă pentru a aborda direct problema.
După cum explică acesta: „Situația necesita persoane cu „sânge tânăr”, care nu aveau nimic de pierdut. Știam că ceva trebuie să se schimbe și am crezut că putem face acest lucru.”
John a avut ideea de a testa dacă un tratament suplimentar, după o intervenție chirurgicală, ar putea ajuta la îmbunătățirea șanselor de supraviețuire pentru persoanele care sufereau de cancer pancreatic.
Dar transformarea acestei idei în realitate nu a fost ușoară. „La început mi s-a spus că îmi pierd timpul”, spune el. „Supraviețuirea după o intervenție chirurgicală nu înregistra rate ridicate și nimeni nu credea că pacienții ar putea tolera chimioterapia, sau că ar putea beneficia de pe urma ei.”
Dar nu a renunțat, iar după unele teste inițiale a convins Cancer Research UK să finanțeze un studiu clinic revoluționar, numit ESPAC-1.
ESPAC-1 a fost cel mai mare studiu efectuat vreodată în domeniul cancerului pancreatic, la momentul respectiv, care implica 594 de pacienți pe o durată de peste șase ani. Pacienții au fost tratați prin:
• Chirurgie
• Chirurgie plus chimioterapie
• Chirurgie plus chimio-radioterapie (o combinație de un tratament scurt de chimioterapie administrat în același timp cu, și imediat după, radioterapie)
• Chirurgie plus chimio-radioterapie, urmat de un tratament complet de chimioterapie.
John și colegii săi au crezut că chimioterapia și chimio-radioterapia nu numai că ar putea îmbunătăți rata de supraviețuire individuală, dar și că împreună ar putea avea un efect și mai puternic.
Cu toate acestea, după cum spune John: „Primul șoc a fost când am început să observăm rezultatele de la chimio-radioterapie. Aceasta avea de fapt un efect negativ asupra supraviețuirii. A fost prima dată când ne-am dat seama că nu puteam folosi chemo-radiația pentru acești pacienți.”
Acestea erau în mod clar informații vitale, și o parte din proceduri s-au oprit imediat ce dovezile au fost clare. Dar poate cea mai mare descoperire încă nu se făcuse. John și colegii săi au constatat că pacienții care au primit un ciclu complet de chimioterapie după o intervenție chirurgicală au avut o șansă de 15 la sută mai mare de supraviețuire după cinci ani sau mai mult decât cei care nu au primit-o. Nu numai atât, dar au înregistrat o mai bună calitate a vieții. Deși modestă în termeni absoluți, o astfel de îmbunătățire semnificativă în supraviețuire nu a fost niciodată observată înainte în cancerul pancreatic.
În 2004, în timp ce lumea plângea la ultimul episod din SUA al serialului Friends și erau martorii problemelor apărute în garderoba lui Janet Jackson, rezultatele finale ale studiului ESPAC-1 au fost publicate.
Celulele cancerului de pancreas
John spune: „Din acel moment, totul s-a schimbat. Oamenii s-au convins dintr-o dată că exista valoare în cercetarea și tratarea cancerului pancreatic. Toți au preluat imediat ideea „Wow, putem face de fapt ceva în legătură cu această problemă.”
Lucrurile s-au schimbat, de asemenea, și pentru Noreen. După destrămarea căsătoriei, era o mamă singură care avea două locuri de muncă part-time și făcea primii pași în încercarea de a-și reconstrui fiecare aspect al vieții.
Mergea pe jos mai multe mile până la una din slujbele sale de fiecare zi, și într-o dimineață a fost surprinsă de apariția unei senzații de greață, care a persistat în următoarele câteva zile. Se simțea deprimată și epuizată și era alarmată de aspectul verde și gras al scaunelor sale, astfel încât a decis să meargă la doctor. Analizele de sânge au arătat că nu era chiar totul în regulă.
Un prieten medic generalist i-a sugerat că ar trebui să meargă direct la spital pentru teste suplimentare.
„Când perdeaua s-a tras în jurul patului meu și am auzit cuvântul „cancer” eram într-o stare de neîncredere totală”, mai spune Noreen. „M-am gândit că era o greșeală.”
Lucrurile s-au mișcat apoi foarte repede și după ce a aflat că are o tumoare la pancreas, Noreen a suferit o operație pentru îndepărtarea acesteia.
Aici este momentul în care poveștile noastre se întâlnesc.
După operație, Noreen a fost întrebată de către medicul ei oncolog, dacă ar fi dispusă să ia parte la un studiu clinic.
„Am fost de acord – m-am gândit dacă aș putea permite unui tratament mai bun să fie folosit pentru cei care încă nu au fost diagnosticați cu acest cancer, ar fi util în vreun fel.”
Noreen s-a înscris la ESPAC-4 condus de John și finanțat Cancer Research UK, care a testat dacă diferitele combinații de medicamente din timpul chimioterapiei ar putea îmbunătăți ratele de supraviețuire a pacienților.
Acestea nu erau tratamente simple pentru Noreen. „M-am simțit foarte rău după prima doză și extrem de tentată să nu mai continui”, spune ea. „Dar am ascultat sfaturile unei prietene, care trecuse deja prin chimioterapie după diagnosticul unui cancer de sân.”
Urmând sfatul prietenei ei, Noreen a bifat fiecare sesiune de chimioterapie pe calendarul personal cu un marker colorat, și a putut vedea, treptat, lumina de la capătul tunelului.
„În timp senzația de rău s-a estompat și recunosc că acest lucru a fost a doua mea șansă și m-am bucurat din plin de ea, nu doar pentru mine, ci și pentru cei care m-au iubit.”
Au trecut trei ani de la diagnostic și Noreen se simte bine. Ea are un mesaj important, unul de luat în seamă pentru direcția viitoare a cercetării noastre.
Noreen și nepoții ei
„Viața mea se transformă”, spune Noreen, „Tot ce s-a întâmplat cu mine începe să aibă sens. Trăiesc în momentul fiecărei zile.”
Scrisul a devenit o modalitate importantă pentru Noreen de a surprinde acest nou mod de a vedea lumea, inclusiv poveștile ei despre domnul Tilly. Cu patru cărți publicate și mai multe în curs de apariție, Noreen vede acest lucru ca pe o moștenire pe care o va lăsa nepoților ei.
Și în timp ce ea știe că viitorul ei este incert, ia fiecare zi așa cum vine. „Îmi fac o plăcere imensă cei doi nepoți mici, Eilidh și Bobbie. Trecutul a fost turbulent și viitorul este incert, dar prezentul este foarte bun. Mă îmbrățișează în fiecare zi cu recunoștință – poveștile domnului Tilly înglobează o parte dintre speranțele și gândirea mea pozitivă. Dar oamenii de știință, cum ar fi John sunt adevărații eroi ai poveștii mele de viață.”
Datorită studiilor ESPAC și muncii dedicate a oamenilor noștri de știință și a altora din întreaga lume, acum putem face lumină în cercetările efectuate în domeniul cancerului pancreatic.
Povestea noastră nu are un final pentru că drumul nostru nu este încă complet. Vrem mai mulți oameni ca Noreen să aștepte cu nerăbdare să își petreacă viitorul împreună cu familiile lor. Și, deși drumul este lung și greu, nu există scurtături. Trebuie să ne unim toți și într-o zi vom ajunge acolo.
