După depășirea cu succes a unui tratament împotriva cancerului, decizia de a avea un copil poate fi una cu adevărat dificilă. Atât la femei cât și la bărbați, există o serie de factori emoționali și fizici de care viitorii părinți trebuie să țină cont, înainte de a lua hotărârea conceperii unui copil.

Sarcina după tratamentul împotriva cancerului

În general, să rămâi însărcinată după tratamentul împotriva cancerului este considerat sănătos atât pentru mamă cât și pentru făt, apariția cancerului reușind să nu crească riscul ca boala să recidiveze. Cu toate acestea, femeile sunt sfătuite să aștepte un număr de ani până să rămână însărcinate. Numărul de ani depinde de tipul sau de stadiu cancerului avut, dar și de tipul de tratament pe care l-au primit sau de vârstă.

Unii medici recomandă ca femeile să nu rămână însărcinate în primele 6 luni post-tratament, după încheierea chimioterapiei, deoarece orice celulă care a fost distrusă în timpul tratamentului, va părăsi corpul abia după prima jumătate de an. Alți medici recomandă ca femeia să aștepte cel puțin de la 2 la 5 ani, deoarece aceasta este perioada de timp în care cancerul are cele mai multe șanse să recidiveze și/sau timpul necesar pentru a primi tratamentul optim pentru anumite tipuri de cancer cum ar fi cancerul la sân.

Tipul de tratament pe care o femeie îl poate primi împotriva cancerului, poate avea potențiale efecte negative asupra sarcinii. Unele tipuri de cancer pot crește riscul pierderii sarcinii sau apariției complicațiilor la naștere.

Radioterapia uterului poate crește riscul unui avort spontan, naștere prematură sau greutate mică la naștere. De asemenea, îndepărtarea în întregime sau doar a unei părți din colul uterin, poate crește riscul unui avort spontan sau a unei nașteri premature.

Radioterapia de la nivelul întregului abdomen, a pelvisului, a coloanei vertebrale sau de pe întreaga suprafață a corpului poate crește riscul unui avort spontan, a nașterii premature sau a altor probleme similare. Chimioterapia antraciclină, care include tratament cu duxorubicin (Adriamycin), daunorubicin (daunomicin, Cerubidin), epirubicin (Ellence) și cu idarubicin (idamycin) combinată cu iradierea zonei zonei de la nivelul abdomenului până la piept poate provoca probleme cardiace ce pot duce ulterior la complicații în timpul sarcinii.

Indiferent de natura tratamentului urmat, este important să se discute cu medicul despre o posibila viitoare sarcină. Uneori tratamentele împotriva cancerului pot deteriora anumite părți ale corpului, cum ar fi inima sau plămânii. Înainte de a rămâne însărcinată, este necesar ca medicul să analizeze aceste părți ale corpului pentru a fi sigur că sarcina va decurge în condiții de siguranță. Medicul poate recomanda un obstetrician (acel medic care are grijă de mamă pe timpul sarcinii, dar și imediat după) care este specializat în problemele întâlnite în timpul sarcinii de femei.

Tată după tratamentul împotriva cancerului

Nu este stabilit un interval de timp de la încheierea tratamentului împotriva cancerului, pe care bărbaţii ar trebui sa îl aştepte până să devină părinţi. Cu toate acestea medicii recomandă o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani de la încheierea tratamentului, deoarece au constatat că sperma afectată de chimioterapie sau radioterapie se regenerează după cel puţin 2 ani. Deşi nu există niciun studiu care să ateste că acei copii concepuţi după terminarea tratamentului împotriva cancerului, ar avea probleme, medicii recomandă ca cel puţin un an de la finalizarea terapiilor să se foloseasca metode de contracepţie.

Alte preocupări

Riscul de cancer al copilului. Deşi mulţi oameni care au suferit de cancer sunt preocupaţi de posibilitatea apariţiei cancerului la proprii copii, studiile efectuate de cercetători arată că, aceştia din urmă nu au un risc mai mare de cancer faţă de copii obişnuiţi. Excepţie fac cazurile în care cancerul a fost ereditar. Dacă sunteţi una dintre aceste persoane, este necesar să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu un specialist în genetică.

Riscul de reapariţie a cancerului. Studiile de cercetare, arată că sarcina nu reprezintă unul din motivele pentru care cancerul ar recidiva. Medicii recomandă viitoarelor mame să aştepte minim doi ani de la încheierea tratamentului împotriva cancerului la sân, deoarece există o legatură între anumiţi hormoni al caror nivel se modifică în timpul sarcinii şi creşterea numărului de celule afectate de cancer în zona sânului.

Confruntarea cu incertitudinea. Toţi supravieţuitorii cancerului trebuie să fie împăcaţi cu ideea că acesta ar putea reveni. Atât supravieţuitorii cât şi partenerii lor trebuie să cântărească riscul de reapariţie a cancerului mai ales dacă persoanei care rămâne însărcinată i se va interzice să mai urmeze anumite tratamente cu tamoxifen sau imatinib (Gleevec), dar şi posibilitatea ca acel copil să fie crescut fără ea sau el. Aceasta este o decizie pe cât de grea pe atât de personală şi de aceea se recomandă chiar şi şedinţe de consiliere pentru orientare.

Infertilitatea. Unele tratamente pentru cancer pot provoca infertilitate ceea ce face dificil sau chiar imposibil procesul de a avea un copil. Toţi pacienţii care sunt interesaţi în a avea un copil trebuie să discute cu medicul lor despre riscurile legate de infertilitate, dar şi despre strategiile de conservare a fertilităţii dinainte de a începe tratamentul împotriva cancerului.

Sursa: www.cancer.net

Citește și: Un copil după cancer: Consiliere pentru fertilitate adopție