recurentaRecurența presupune situația nefericită în care cancerul revine. Motivul pentru care această boală reapare este nedetectarea celulelor canceroase mici încă existente în organism, după încheierea tratamentului. De-a lungul timpului, aceste celule cu potențial negativ, pot să se multiplice şi să crească suficient de mult, astfel încât testele să le poată detecta. În funcție de tipul de cancer, acest lucru poate dura săptămâni, luni sau chiar mai mulți ani de la încheierea tratamentului împotriva primului tip de cancer.

Cu toate acestea, medicilor le este imposibil să știe sau să detecteze la care din pacienți va recidiva boala. Probabilitatea ca acesta să reapară, momentul probabil sau localizarea sa depind într-o măsură foarte mare de cancerul primar. Există însă și anumite tipologii de cancer care au o recurență predictibilă, ușor de anticipat, caz în care un medic familiarizat cu istoricul medical al pacientului poate să explice și, bineînțeles, să sfătuiască în legătură cu recidiva.

Recurența poate fi locală (cancerul a revenit în aceeași parte a corpului ca cel primar), regional (recidiva are loc în apropierea cancerului primar) sau la distanță (recurență canceroasă în altă parte a corpului). Cancerul care apare într-o altă parte a corpului va fi numit după localizarea cancerului primar. De exemplu, dacă o persoană tratată de cancer la sân are acum cancer la ficat, atunci medicii îl vor numi cancer metastatic de sân (cancer de sân care s-a răspândit la distanță, la un alt organ) și nicidecum cancer la ficat.

Diagnostic și tratament

După ce tratamentul împotriva cancerului primar ia sfârșit, medicul poate schița un plan de îngrijire și de monitorizare a recuperării, vizând și potențialul de recurență. Această monitorizare include vizite la medic și examinări fizice efectuate în detaliu. Pentru anumite tipuri de cancer există teste de sânge și teste imagistice, care verifică o potenţială recurență. Cu toate acestea, de cele mai multe ori conversația și examinarea atentă pot fi singurele preocupări din perioada de monitorizare, mai ales că medicul vă va indica ce semne să urmăriți, sau care sunt simptomele de recurență specifice.

Dacă recurența este detectată, medicul dumneavoastră va solicita efectuarea testelor în vederea diagnosticării, cum ar fi testele de laborator suplimentare, studiile de imagistică sau biopsiile care să indice cât mai precis coordonatele recurenței. Acest procedeu este similar cu procesul de planificare a tratamentului pentru cancerul primar.

Când creează și recomandă un plan de tratament, medicul dumneavoastră va lua în considerare tipul, locația, dimensiunea cancerului recurent dar și starea generală de sănătate. Considerații suplimentare includ tipul de tratament primit inițial, precum și durata de timp scursă între încheierea tratamentului împotriva cancerului primar și detectarea recurenței. Medicul dumneavoastră vă poate sugera și studii clinice cu noi modalități de tratament împotriva cancerului recurent. Când se decide tipul tratamentului, este important să se ia în considerare obiectivele și beneficiile preconizate la fiecare tratament, precum și riscurile posibile, efectele secundare sau efectele asupra calității vieții.

În același timp, ameliorarea simptomelor și a efectelor secundare va rămâne o parte importantă a tratamentului cancerului. Acest lucru poate fi, deopotrivă, numit şi gestionarea unui simptom, îngrijire paleativă sau tratamente de susținere. Asigurați-vă că vorbiți cu echipa de îngrijire despre orice simptom sau despre orice modificare a acestuia.

Emoțiile și adaptare

Dacă sunteți diagnosticat cu cancer recurent, este posibil să reapară stările și trăirile din perioada detectării cancerului primar. Acestea pot fi senzații de șoc, neîncredere, frică, furie, durere, precum și un sentiment de pierdere a controlului. Toate aceste stări sunt răspunsuri normale pentru această experiență dificilă. Unii pacienți pot considera aceste stări mai accentuate decât cele trăite în prima etapă.

Multe persoane cu cancer recurent, trăiesc și starea de auto-îndoială cu privire la deciziile de tratament sau cu deciziile alese după tratament. Este important să reținem că toate deciziile și toate alegerile au fost luate împreună cu medicul dumneavoastră pe baza informațiilor pe care le dețineați în momentul de referință. Este imposibil de prezis viitorul.

Este de înțeles că pacienții cu cancer recurent pot simți că nu vor putea să facă față unei noi runde de teste și de tratamente. Cu toate acestea, există și pacienți care se consideră mai bine pregătiți, având o bază construită de experiențele anterioare. De exemplu, pacienții cu cancer recurent au următoarele resurse:

  • Cunoștințe despre cancer, care ajută la reducerea fricii și la anxietatea legată de necunoscut.
  • Relații anterioare cu medicii, cu asistentele medicale și cu personajul din spital.
  • Cunoașterea sistemului medical și terminologia.
  • Familiarizarea cu tratamentele pentru cancer și efectele lor secundare, precum și strategii de reducere a efectelor secundare.
  • Familiarizarea cu diferite surse de sprijin, inclusiv familia și prietenii, grupuri de suport și profesioniști instruiți în acordarea de sprijin emoțional.
  • Experiența practică ca metodă de reducere a stresului, cum ar fi exercițiile fizice, meditația sau petrecerea timpului cu prietenii.

Deși este normal să existe suferință emoțională după diagnosticul de cancer recurent, este la fel de important să se apeleze la ajutor specializat când stresul durează sau interferează cu capacitatea de a desfășura activități de zi cu zi. Consilierea vă poate ajuta să învățați modalități noi de a face față sentimentelor dificile, de a gestiona simptomele cancerului și efectele secundare ale tratamentului. Acest lucru poate fi de asemenea, un moment bun pentru a lua în considerare aderarea la un grup de sprijin, în cazul în care puteți împărtăși sentimentele și experiențele cu alte persoane aflate în situații similare.

Sursă: www.cancer.net