S-a descoperit că în cazul pacienţilor cu cancer de prostată cu risc intermediar, terapia cu gene reduce valoarea pozitivă a biopsiei.
Potrivit unui studiu publicat în Iunie 2014 în Ediţia Jurnalului Internaţional de Radiaţii Oncologice, terapia oncologică cu gene citotoxice mediate adenovirus (OAMCGT) combinată cu o terapie intensivă de radiaţii modulate, va reduce riscul unei biopsii pozitive de prostată după 2 ani de tratament împotriva cancerului de prostată cu risc intermediar, fără să afecteze însă, calitatea vieţii pacientului.
Studii clinice anterioare, realizate în domeniul cancerului de prostată, au demonstrat că o creştere de la 10% la 15% a dozei standard de radiaţie de 70 Gy îmbunătăţeşte supravieţuirea fără boli chimice în unele grupuri cu risc de prognostic. Cu toate acestea, mai mult de 25% dintre bărbaţii cu risc intermediar sau ridicat de boală, dezvoltă pe parcursul a 10 ani, un antigen specific prostatei (PSA). Acest lucru arată că pot fi necesare doze mai mari de 80 Gy. Aşadar, presupusa alegere aleatorie de fază II examinează utilizarea de OAMCGT pentru a îmbunătăţi eficienţa IMRT, fără să fie necesară o creştere a numărului de radiaţii în cazul riscului intermediar de cancer.
Bazându-se pe rezultatele încurajatoare ale unui studiu de fază I, realizat anterior, 44 de pacienţi au fost antrenaţi în acest studiu aleatoriu de fază II, studiu ce s-a desfășurat din ianuarie 2008 până în iulie 2010. Pacienţii au fost aleşi aleatoriu pentru a primi fie OAMCGT cu IMRT (21 la număr), fie doar IMRT (în număr de 23), rezultatele finale fiind concentrate, în special, pe toxicitate, pe calitatea vieţii şi biopsia prostatei la 2 ani după tratament. Pacienţii eligibili au avut diagnosticare nouă, localizare clinică, cancer de prostată cu risc intermediar, definit ca stadiul clinic T1/T2 cu un scor Gleason de 7 sau cu un PSA între 10 si 20 ng/ml. Pacienţii cu un scor Gleason de 5/6, un PSA mai mic de 10 ng/ml şi un procent mai mare de 50% risc de biopsie pozitivă s-au descoperit a fi eligibili deoarece aveau tendinţa de a răspunde similar sau chiar la fel ca pacienţii cu boală cu risc intermediar. Din 44 de pacienţi analizaţi în acest studiu 82% (36) au avut nivelul T1 al bolii şi 18% (8) au avut nivelul T2 al bolii. 17% (7) au avut un scor Gleason de 6 şi 84% (37) au avut un scor Gleason de 7.
Toţi pacienţii au fost trataţi cu IMRT (80 Gy în fracţiuni de 2.0 Gy mai bine de 8 săptămâni). Pacienţii care au fost trataţi în plus şi cu OAMCGT au mai primit câte o singură injecţie intraprostatică de 1 x 1012 particule virale ale adenovirusului Ad5-yCD/mutTKSR39rep-ADP în prima zi de tratament. 2 zile mai tîrziu, pacienţii cu OAMCGT au început tratamentul cu IMRT şi au primit 5-FC (150/mg/kg/zi, de patru ori pe zi) şi vGCV (1.800 mg/kg/zi, de două ori pe zi), administrată oral, 5 zile pe săptămână, timp de 2 săptămâni.
În timpul tratamentului, toxicitatea a fost testată o dată pe săptămână. După terminarea tratamentului, pentru primul an post-tratament, verificarea a avut loc o dată la 3 luni. În următorul an, o verificare la 6 luni, ca ulterior, verificarea să aibă loc anual. Calitatea vieţii a fost evaluată la 6, 12, 24 și 36 luni după terminarea tratamentului cu ajutorul Indicelui Extins de compoziţie a cancerului de prostată (EPIC). O biopsie de prostată de 12 noduri a fost prelevată la 24 luni după tratament. Biopsiile au fost analizate de două patologii oarbe la tratamentele de studiu.
Sursa: Astro.org
