Cancerul de prostată

Ce este cancerul de prostată?

Cancerul de prostată (CP) este cea mai frecventă localizare în patologia oncologică masculină, corelat cu înaintarea în vârstă. Din fericire, în general are o agresivitate redusă, cu istorie naturală îndelungată și diverse tipuri de tratament cu eficacitate bună și complicații reduse. Mortalitatea din cauza cancerului prostatic este <5%, comorbiditățile (celelalte boli cronice de care suferă mulți pacienți vârstnici) fiind adesea cu riscuri mai mari de deces decât CP, ceea ce justifică tratamente care doar încetinesc evoluția tumorii maligne de prostată, fără a ne fixa obiectivul distrugerii complete a tumorii.

Detectarea cancerului de prostată

Pe de altă parte, cu cât detectarea cancerului de prostată este mai timpurie, cu atât șansele de vindecare sunt mai bune, respectiv tratamentul necesar mai puțin intens. Detectarea timpurie înseamnă în absența oricăror simptome (urinare sau de alt tip, de exemplu – dureri osoase). Probleme urinare de tip frecvență mai mare în timpul zilei sau/și al nopții (nicturie) sau un jet mai slab NU reprezintă simptome specifice cancerului de prostată. Mai important este să știm că NU este necesar să așteptăm simptomele pentru a începe demersurile în scopul de a afla dacă există un început de cancer de prostată. Procedura este simplă – consultați-vă cu medicul de familie sau mergeți direct la un laborator și solicitați dozarea cantitativă a PSA din sânge.

Ce înseamnă PSA?

Elementul central al unui diagnostic precoce este dozarea periodică sistematică a PSA în sânge, începând de la vârsta de 50+/ani (mai repede la cei cu antecedente familiale de cancer de prostată). PSA (prescurtare de la “antigenul specific prostatei”) este o proteină produsă de celulele prostatice normale, dar în cantități net mai mari de către celulele tumorale prostatice, direct corelat cu gradul lor de diferențiere și cu volumul tumoral (adică numărul total de celule maligne, în prostate, metastazele ganglionare, osoase sau în alte organe). Dozarea PSA este un test simplu (2 ml de sânge), rapid (rezultat disponibil în câteva ore), ieftin (<50 lei), dar are anumite limite de senzitivitate și specificitate:

  • Există cancere de prostată cu PSA normal (până la 25% în unele studii). Nu există o valoare minimă a PSA sub care probabilitatea de cancer prostatic să fie 0%.
  • Un PSA mărit NU înseamnă neapărat cancer prostatic. Prezența unei infecții urinare, a unei litiaze verticale (calculi = “piatră”), sondă uretrală, masaj prostatic recent, act sexual <24h sau un adenom masiv (tumora benignă de prostată) pot induce creșteri false ale PSA.

Pentru minimizarea acestor limite, se raportează PSA la volumul prostatei (densitatea PSA) sau dozează fracțiunea liberă a PSA (“free-PSA”). Chiar dacă PSA total este normal, un free PSA <10% este extrem de sugestiv pentru existența unui cancer prostatic.

Dinamica PSA în timp (creșterea PSA de la un an la altul) este importantă și, în general, o creștere cu >1ng/ml trebuie privită cu suspiciune. Medicamente din clasa 5-alfa-reductază (Dutasteride, Finasteride). Frecvența cu care este recomandată dozarea PSA depinde de valoarea PSA la 50 de ani (dacă este 0.5 -1ng/ml – se repetă la 4-5 ani, între 1-2 ng/ml – se repetă la 2-3 ani, iar > 2ng/ml – se repetă la 1-2 ani).

Alte metode de diagnosticare

O modificare patologică (anormală) a PSA sau free PSA, chiar în absența oricăror simptome, justifică un tușeu rectal (combinat adesea cu o ecografie prostatică endorectală, în cadrul unui consult urologic), respectiv un RMN prostatic multiparametric (imagistică prin rezonanță magnetică, 1.5T cel puțin), în urma cărora medicul urolog va decide oportunitatea unei verificări prin examen la microscop a unor probe (minim 6, de obicei 10-12) recoltate din diverse zone ale prostatei (lob drept, lob stâng, bază/mijloc/vârf), transperineal sau transrectal, sub ghidaj ecografic combinat de preferință cu fuziune și imaginile RMN.

Rezultatul pe ansamblu biopsiilor prostatice poate să confirme sau nu suspiciunea biochimică (PSA), imagistică (ecografie, RMN), sau clinică (tușeu rectal) de cancer prostatic și – dacă se confirmă – se exprimă ca un număr de la 1 la 5, un scor mai mare fiind mai grav.

Urmează etapa stadializării pentru a concluziona dacă boala a depășit sau nu capsula prostatică, respectiv dacă celulele tumorale au plecat din prostată pe calea limfatică (și au dat metastaze ganglionare) sau pe cale venoasă (și au dat metastaze osoase sau în alte organe).

Tratamentul cancerului de prostată

Odată stabilit stadiul, decizia terapeutică se ia de către o comisie multidisciplinară, compusă în principal din urologi + specialiști de radioterapie și de oncologie medicală, cu alternativele terapeutice, bazate pe eficiența și toxicitatea potențială, în raport cu preferințele pacientului. AC tratamente locale, nu există studii randomizate care să fi demonstrat că operația radicală (indiferent de cum este efectuată – robotic, laparoscopic sau clasic – deschis) este mai bună decât o radioterapie performantă, externă sau/și combinată cu brahiterapie (iradiere direct în prostată).

Este dreptul fiecărui pacient să se consulte atât cu un medic radioterapeut cât și cu un oncolog, pe lângă consultul urologic deja efectuat înainte de a lua o decizie finală asupra tratamentului. Unele cazuri sunt atât de timpuriu diagnosticate și au o agresivitate biologică atât de mică încât simpla supraveghere poate fi suficientă!

Prof. Dr. Kacso Gabriel
Medic Primar Oncologie Medicală și Radioterapie