Recuperarea activă a pacientului
Programul de recuperare este constituit din totalitatea procedeelor care ajută la recuperarea fizică și psihică a pacienților care au suferit de diferite afecțiuni. Reabilitarea trebuie instituită cât mai curând posibil, pentru a asigura desfășurarea unei vieți normale.
Metodele de reabilitare diferă de la o persoană la alta, însă au același scop și anume:
- Dobândirea unui status funcțional, care să ofere independență și ajutor minim din partea celorlalte persoane;
- Acomodarea fizică și psihică a persoanei cu schimbările determinate de boală;
- Integrarea corespunzătoare în familie și comunitate.
Funcțiile motorii (folosirea membrelor, mersul) se recuperează după un interval relativ scurt de timp, de aceea este foarte important ca reabilitarea și recuperarea fizică să se înceapă cât mai curând posibil. Pacientul este încurajat să se ridice din pat și să încerce să facă câțiva pași. În unele cazuri, acest proces poate să dureze până ce pacientul își reface forța musculară și învață să pășească din nou (învață să meargă a doua oară).
Recuperarea inițială variază de la un pacient la altul, în funcție de mai mulți factori precum: afecțiunea de care a suferit, vârsta pacientului și bolile asociate.
De asemenea, recuperarea necesită multă răbdare și sprijin din partea personalului sanitar, precum și a familiei și a prietenilor. Reabilitarea inițială continuă și după externarea sau transferul pacientului într-o altă secție medicală (de recuperare medicală).
Programul de reabilitare include:
- O serie de exerciții fizice;
- Tratament medicamentos (dacă este necesar);
- Consiliere psihologică;
- Încurajarea activităților sociale (plimbările, cititul, privitul televizorului etc);
- Participarea în diferite programe educaționale;
- Stil de viață sănătos;
- Încurajarea unor activități care îi pot oferi independența necesară desfășurării unei vieți normale.
Reabilitarea este un proces îndelungat care poate să devină frustrant și care poate să declanșeze episoade recurente de depresie. În acest caz se recomandă consilierea psihologică și tratamentul medicamentos de specialitate. Tulburările de limaj și comunicare pot încetini recuperarea pacientului, astfel că reintegrarea socială poate fi, de asemenea, mai grea. Este bine ca pacientul să discute cu familia despre frustrările pe care le are, pentru a trece mai ușor peste acestea.
Stilul sănătos de viață
Este compus din:
- Odihnă (somnul), odihnă activă și managementul stresului (managementul energiei);
- Alimentație sănătoasă și hidratare;
- Muncă și mișcare;
- Educația;
- Natura – factorii naturali.
Important! Odihnă înseamnă 7-9 ore de somn pe zi – cine doarme mai puțin sau mai mult, își scurtează viața.
Odihna prin somn, cel mai sănătos somn este noaptea între orele 22:00 – 23:00 până la 6:00 – 7:00 dimineața. De asemenea, odihna poate să fie și activă. Odihna activă sau să faci ceva ce te destinde, ce te relaxează, să faci ce-ți place în viață: dans, înot, muncă plăcută intensă, mișcare, exercițiu fizic sau sport intens, cititul unei cărți, ascultarea muzicii, plimbarea cu prietenii prin parc (prin natură) etc.
Alimentația sănătoasă:
Mai puțină mâncare animală, proteină, grăsime animală (lapte, brânză, carne, ouă și derivate din acestea) și mai multă mâncare vegetală cum recomandă din ce în ce mai mulți doctori nutriționiști.
Hidratarea:
O hidratare corespunzătoare cuprinde între 6-10 pahare de apă pe zi, preferat minim 7-8 pahare (2 litri) de apă pe zi (apă, NU cafea, băuturi dulci sau acidulate, sucuri de pe piață). De preferat este apa plată sau chiar de la robinet – cine își permite poate pune chiar și un filtru pe bază de cărbune.
Munca și mișcarea:
Munca (de preferat intensă) 8 ore pe zi. Mișcare intensă în urma căreia să se transpire (mai ales pentru cei care au muncă sedentară, muncă de birou) minim 1 oră pe zi sau efectuarea lucrului în gospodărie, exerciții fizice, sport, urcatul scărilor și și mersul pe jos minim 30-45 de minute pe zi pot duce la un stil de viață mai sănătos.
Managementul stresului (managementul energiei):
Să luăm viața așa cum este, cu bune și cu mai puțin bune, să nu ne lăsăm necazurile și stresul să ne doboare. În caz contrar, sistemul imunitar va scădea, iar la un om cu sistemul imunitar scăzut vor apărea iminent boli, afecțiuni grave și chiar fatale: obezitate, cancer, diabet, boli cardiovasculare (BCV), atac vasculat cerebral (AVC) etc.
Este important să găsim metode de a ne relaxa, de a ne detașa de stresul zilnic care ne poate aduce boli în viață astfel: ascultând muzică care ne relaxează sau citind o carte, ieșind cu prietenii sau cu animalele de companie în zone cu verdeață în care ne putem oxigena creierul și să ne simțim mai bine, să facem mișcare, exerciții fizice. Sportul face ca sistemul imunitare să fie mai rezistent și să ne simțim mai bine, să fim mai rezistenți la stres și să prevenim și chiar să vindecăm bolile care au fost declanșate de un stil de viață nesănătos.
Educația (care include și autoeducația, dezvoltarea personală):
Educația este un alt factor important care intră în componența stilului de viață sănătos. Stilul de viață sănătos înseamnă să ne schimbăm modul de a trăi, dar și modul de gândire (nesănătos) cu un mod de trai și de gândire sănătoasă constructivă, pozitivă.
Elemente principale de luptă împotriva durerii cronice
Durerea cronică este larg privită ca reprezentând boala însăși. Ea poate fi mult înrăutățită de către factorii de mediu și cei psihologici. Durerea cronică persistă o perioadă de timp mai lungă decât durerea acută și este rezistentă la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate, și chiar adesea cauzează probleme grave pentru pacient. Semnele dureroase rămân active în sistemul nervos timp de săptămâni, luni sau ani. Efectele fizice includ tensiunea musculară, mobilitatea limitată, lipsa energiei și schimbări în poftă de mâncare. Efectele emoționale includ depresie, supărare, anxietate și teamă de reîmbolnăvire. O asemenea teamă poate împiedica persoana să revină la munca sa obișnuită sau la distracțiile sale.
Cauzele frecvente de durere cronică includ:
- Durerea de cap;
- Durerea dorso-lombară;
- Durerea legată de cancer;
- Durerea artritică;
- Durerea neurogenă (durerea rezultată din lezarea nervilor);
- Durerea psihogenă (durerea datorată nu unei boli trecute leziuni sau vreunui semn vizibil de leziune interioară).
Tratamentul durerii cronice implică, de regulă, medicamente și terapie. Medicamentele folosite pentru durerea cronică includ analgezice, antidepresive și anticonvulsivante. Diferite tipuri de medicamente ajută persoanele cu diferite tipuri de durere. De obicei, folosiți medicamentele cu acțiune de lungă durată pentru durerile constante. Medicamentele cu acțiune de scurtă durată tratează durerile trecătoare.
Unele tipuri de terapie ajută la reducerea durerii. Fizioterapia de exemplu (cum este stretchingul), precum și sporturile cu impact reduc (cum sunt mersul pe jos, înotul sau bicicleta) pot ajuta la reducerea durerii. Totuși, prea mult sport sau deloc poate dăuna pacienților cu dureri cronice. Terapia ocupațională vă învață cum să vă adaptați ritmul și cum să vă realizați sarcinile obișnuite astfel încât să nu vă dăuneze. Terapia comportamentală vă poate reduce durerea prin metode (cum este meditația sau yoga) care vă ajută să vă relaxați. Poate ajuta și la scăderea stresului.
Schimbările de stil de viață sunt o parte importantă din tratamentul durerii cronice. Somnul adecvat noaptea, și nu moțăitul ziua, trebuie să ajute. Renunțarea la fumat este de asemenea esențială, deoarece nicotina din țigări poate face ca anumite medicamente să fie mai puțin eficiente. Fumătorii au mai multe dureri decât nefumătorii.
Majoritatea tratamentelor pentru durere nu vă vor anula complet durerea. În schimb, tratamentul va reduce gradul de durere pe care îl aveți și de câte ori apare. Vorbiți cu doctorul pentru a afla cel mai bun mod de a vă controla durerea.
