Ce este rezonanța magnetică nucleară?
RMN (rezonanța magnetică nucleară) sau, mai nou, IRM (imagistica prin rezonanță magnetică) se referă la o procedură de imagistică de înaltă performanță care nu implică radiații (în ciuda numelui de “nucleară”). RMN-ul este de fapt un magnet foarte puternic care folosește unde de radiofrecvență pentru a genera o imagine foarte detaliată a interiorului organismului. Puterea magnetului se masoară în Tesla (1.5, 3, 7 Tesla). Cu cât este mai mare, cu atât rezoluția și calitatea imaginilor sunt mai bune, însă trebuie menționat că, paradoxal, o putere mai mare nu reprezintă întotdeauna cea mai bună opțiune.
Examinarea RMN este capabilă să vadă foarte bine atât detalii anatomice (ce este în regiunea de interes), cât și funcționale (cum este).
Diferența dintre CT și RMN
Ca analogie, Computerul Tomograf este capabil să vadă o pădure în ansamblu, aria pe care aceasta se întinde, sau poate chiar identifica o zonă diferită din componența acesteia. RMN-ul merge mai departe cu detaliile și poate caracteriza copacii, identifica exact limita pădurii și poate spune dacă zona diferită văzută la CT conține de fapt copaci uscați.
RMN în oncologie
Rezonanța magnetică nucleară este folosită în oncologie în următoarele cazuri:
- Înainte de a începe tratamentul (adică în etapa de strângere de informații pentru a aprecia extensia bolii și planifica tratamentul)
- După tratament (pentru a evalua rezultatele acestuia). Uneori ea se efectuează singură (IRM cerebral la un pacient oncologic cu simptomatologie neurologică sau IRM pelvis la un pacient la care colonoscopia a confirmat o tumoră rectală), în timp ce alteori completează investigații precum computer tomografia (CT), scintigrafia osoasa, PET-CT-ul (IRM coloana vertebrală pentru o zona suspectă la nivel osos sau IRM hepatic pentru o leziune suspectă la nivelul ficatului).
Rolul examinării RMN în diverse etape
La un pacient nou diagnosticat cu tumoră pulmonară care acuză dureri de cap, RMN-ul cerebral cu substanță de contrast, este obligatoriu în completarea bilanțului imagistic. În caz de boală metastatică, strategia devine complet diferită. În exemplul de mai sus, examinarea identifică trei metastaze cerebrale. Acest RMN va fi folosit și la realizarea planului de iradiere cerebrală stereotactică (prin fuziune cu CT de simulare) și va permite medicului delimitarea cu precizie a țintelor. Ulterior, la câteva săptămâni după tratament, o nouă examinare cerebrală va fi necesară pentru a aprecia succesul iradierii.
Examinările RMN sunt foarte important la nivelul creierului, capului și gâtului (ORL), dar și la nivelul abdomenului (ficat, pancreas, sarcoame retroperitoneale), pelvisului (prostată, rect, col și corp uterin, canal anal) sau membrelor (sarcoame de extremități). În principiu, se folosește în zone care nu implică mișcare, deoarece mișcarea este o sursă majoră de artefactare a imaginilor. Acesta este motivul pentru care examinările de torace sau pulmonare nu sunt o rutină, dar și motivul pentru care pacienții primesc antispastice în pregatirea pentru o examinare RMN abdominală sau pelvină (pentru a reduce mișcarea naturală a anselor intestinale).
Ce e bine de știut:
- Examinările RMN nu iradiază, spre deosebire de CT, PET-CT sau sctintigrafie (la fel ca în cazul ecografiei);
- Substanța de contrast folosită pentru RMN se bazează pe Gadoliniu, și nu pe Iod (ca la CT). Reacțiile adverse și toxicitatea la substanța de contrast sunt mai rare la RMN, comparativ cu CT;
- De cele mai multe ori, investigațiile imagistice nu se exclud, ci sunt complementare (spre exemplu, la CT abdominal s-a observat întâmplător o formațiune hepatică, care va fi mult mai bine caracterizată printr-un RMN hepatic);
- Pacientul trebuie să semnaleze prezența oricărui material (metalic) străin din corp (proteze, stenturi, clipuri, dispozitive cardiace). Majoritatea acestor materiale sunt compatibile cu RMN, mai ales cele noi, dar pentru fiecare trebuie obținută fișa tehnică a produsului de la medicul care l-a implantat. De asemenea, magnetul puternic al aparatului de RMN poate defecta un dispozitiv cardiac implantabil (pacemaker sau defibrilator) și pune în pericol pacienții dependenți de acestea. Astfel, unele materiale/dispozitive pot reprezenta o contraindicație absolută pentru RMN.
- Starea pacientului și cooperarea lui sunt esențiale. O examinare RMN durează în medie 20-30 de minute, timp în care pacientul trebuie să stea nemișcat, fixat cu o bobină, într-un tub îngust, cu un zgomot repetitiv în fundal. Dacă pentru pacienții claustrofobi, RMN-ul este o contraindicație relativă, pentru cei agitați, semiconștienți, care nu își pot menține poziția culcată, această examinare este contraindicată.
- Prioritare pentru pacienții cu un diagnostic oncologic. Examinarea RMN nu doar că este gratuită, ci și cu prioritate prin biletul de trimitere de tip MONITOR 2. Asta înseamnă că examinarea va fi făcută în mod obligatoriu, în câteva zile.
- În sfârșit, pentru un rezultat optim al acestei examinări, este nevoie de mai mulți factori: pregătirea cu o zi înainte conform instrucțiunilor, pregătirea din ziua respectivă (antispastic), un aparat RMN performant și alegerea protocolului corect (un RMN multiparametric de prostată nu este sinonim cu un RMN pelvin, la fel cum o examinare RMN a întregului corp nu poate vedea prostata la același nivel de detaliu), și nu în ultimul rând, pacienții sunt încurajați să pună la dispoziție, din propria inițiativă, orice CD-uri cu examinări imagistice mai vechi, pentru ca medicul imagist să interpreteze comparativ imaginile – acest lucru fiind esențial.
Dr. Tiberiu Popescu
Medic Specialist Radioterapie
Amethyst Cluj
