Pacienții care suferă de cancer de prostată cu mutații ereditare BRCA nu sunt foarte receptivi la tratamentul convențional.
Pacienții cu cancer de prostată care posedă gene mutante BRCA moștenite, răspund mai greu la tratamentul convențional, indiferent ce include acesta – chirurgie și/sau radioterapie – și de asemenea, au o rată mai mică de supraviețuire în comparație cu cei care nu posedă aceste gene mutante. Datele unui studiu, ce a fost publicat în revista European Urology, atrag atenția asupra unor noi studii clinice menite să vizeze aceste mutații, cu scopul final de a adapta tratamentul acestor pacienți pentru obținerea unor rezultate finale mai eficiente.
Studiul a fost condus de David Olmos și Elena Castro de la CNIO (Centrul Național Spaniol de Cercetare a Cancerului ) și Rosalind Eeles de la Institutul de Cercetare a Cancerului & Research & Royal Marsden NHS Foundation Trust din Marea Britanie.
10 ani de supraviețuire reduși la jumătate
Rezultatele provin dintr-un studiu publicat în 2003 de același grup de cercetători, care au observat că pacienții care au gene mutante moștenite BRCA au suferit în urma apariției unor tumori mai agresive și au murit mai devreme. „Asta se întâmpla când am descoperit primul factor genetic asociat cu cancerul de prostată”, explică Castro.
Apoi cercetătorii au decis să efectueze un studiu mai aprofundat al pacienților cu mutații BRCA moștenite și a tratamentelor aplicate acestora, fie că este vorba despre radioterapie sau despre intervenții chirurgicale. Potrivit articolului, rezultatele sunt lipsite de ambiguitate: indiferent de tratamentul primit, pacienții cu tumori într-un stadiu stabilit și localizat, (precum tumorile non-metastatice) nu răspund la fel de bine la tratamentele actuale precum pacienții care nu prezintă mutații.
La studiu au participat peste 1300 de pacienți, dintre care 67 au fost purtători ai mutațiilor BRCA. Pacienții care posedă astfel de mutații și care au urmat radioterapie au rată de supraviețuire de 39% la 10 ani față de 80% cât au persoanele fără astfel de mutații genetice. Printre pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală diferențele în ratele de supraviețuire la 10 ani sunt mai puțin pronunțate (91% vs 67%). Această diferență dintre pacienții cu și fără mutații BRCA nu face altceva decât să arate că „acești pacienți pot necesita mai multă monitorizare pe parcursul unei perioade mai lungi, pentru a se stabili dacă într-adevăr această diferență este semnificativă”, susține Castro.
Schimbarea tratamentului – strategie în cazul pacienților cu mutați BRCA
Tot acest studiu subliniază că factorii de prognozare care ar ajuta la stabilirea unui tratament mai personalizat sunt necunoscuți. Tumorile mai puțin agresive și mai mici sunt eliminate chirurgical, tumorile mai mari și/sau mai agresive sunt tratate cu ajutorul chirurgiei și radioterapiei. „Un aspect important este faptul că în timpul consultului de obicei, nu putem să prezicem care pacienți vor evolua mai puțin favorabil și care vor trăi mai puțin timp decât alții”, explică cercetătorul.
Obiectivul echipei este de a identifica subgrupul de pacienți cu un posibil prognostic mai puțin favorabil și a tratamentului care să se potrivească cel mai bine caracteristicilor genetice.
Genele BRCA produc proteine care blochează dezvoltarea tumorii, garantând în felul acesta stabilitatea materialului genetic din celule. În cazul în care ADN-ul este deteriorat de factorii de mediu, de factori ereditari sau de altă natură, proteinele BRCA intră în joc pentru a remedia problema și, prin urmare, pot să garanteze supraviețuirea celulelor. Mutațiile specifice din aceste gene împiedică celulele deteriorate într-un mod eficient din calea posibilii reparării ce ar putea să vină de la ADN, celule care au fost asociate cu diferite tipuri de cancer, inclusiv cu cancerul mamar, ovarian sau de prostată.
Inhibitorii PARP sunt folosiți ca instrumente ce au ca scop principal distrugerea celulelor tumorale cu mutații BRCA. Aceste molecule, care sunt în prezent în faza de teste clinice pentru tratamentul cancerului de prostată, se dovedesc a fi foarte eficiente în tratamentul cancerului de sân și ovarian, atunci când există mutații BRCA. Mai mult de atât, „tumorile de prostată cu mutații sporadice BRCA (ce sunt prezente doar în tumoră, nefiind moștenite) răspund la inhibitori, potrivit celor mai recente date prezentate în cadrul congresului ESMO [Societatea Europeană de Oncologie]”, afirmă Olmos.
Concluziile acestui studiu nu fac altceva decât să sublinieze importanța inițierii studiilor clinice menite să evalueze strategii noi de tratament, dar și potențialul terapeutic de noi medicamente pentru cancerul de prostată, medicamente precum inhibitorii PARP.
Monitorizarea atentă
Acest studiu s-a concentrat pe pacienții cu cancer de prostată cu mutații ereditare BRCA. „Am încercat să investigăm dacă pacienții cu mutații sporadice în aceste gene, ar putea prezenta, de asemenea, tumori mai agresive și metastazice și dacă răspund sau nu mai puțin bine la tratamentele convenționale față de pacienții care nu transportă mutații ereditare BRCA.”
Dacă această ipoteză se confirmă „am putea să luăm în calcul o posibilă monitorizare mai îndeaproape a pacienților cu mutații ereditare BRCA, care s-ar dovedi utilă și necesară, indiferent de natura originii (ereditară sau sporadică), având scopul de a îmbunătăți evoluția clinică a acestor pacienți.”
Cancerul de prostată este a doua formă cea mai comună de cancer care afectează oamenii din toată lumea – și cel mai comun în unele țări, inclusiv în Spania, unde 25.000 de cazuri noi sunt diagnosticate în fiecare an. Se crede că 2% dintre acești pacienți sunt purtători de mutații ereditare BRCA, în timp ce 12% dintre pacienți au mutații sporadice în același tip de gene.
Relevanța acestui lucru și implicațiile sale pentru îngrijirea calitativă a pacienților cu cancer de prostată au fost recunoscute încă de anul trecut la Simpoziomul de cancer genito-urinar, organizat de American Society of Clinical Oncology (ASCO), care a acordat un premiu de merit pentru munca de cercetare.
Sursă: News Medical
