Un studiu amplu, retrospectiv, a arătat că supravieţuitorii diagnosticului de cancer care s-au luptat cu această boală în copilărie şi care au primit tratament ce implica radiaţii asupra testiculelor sau asupra ovarelor, dar şi chimioterapie cu agenţi de alchilare, nu au un risc mai mare de malformaţii congenitale comparativ cu ceilalţi copii care au supravieţuit fără un astfel de tratament.
Radioterapia şi chimioterapia cu agenţi de alchilare sunt tratamente dăunătoare ADN-ului care afectează atât celulele canceroase cât şi pe cele sănătoase. Rezultatele cercetărilor arată şi confirmă că este puţin probabil să crească riscul de malformaţii congenitale la pacienţii preocupaţi de potenţialele efecte asupra copiilor lor, care aleg să ceară ajutor în planificarea familială.
În multe cazuri, supravieţuitorii care au suferit de cancer în copilărie şi care au primit un tratament agresiv pentru extirpare, pot avea de suferit, existând posibilitatea de a nu mai putea avea copii. Cu toate acestea, studiile realizate până în prezent nu au venit cu un răspuns concret la întrebarea dacă anomaliile genetice de la tratament ar putea provoca malformaţii congenitale, precum sindromul Down sau buză despicată. Defectele genetice sunt rare printre pacienţi, în general, iar în timp ce studiile au indicat un risc diminuat sau chiar lipsa de malformaţii congenitale genetice, aceste studii au fost relativ mici în dimensiuni şi nu aveau informaţii detaliate despre tratamentele specific radiaţiilor sau chimioterapiei.
Cercetătorii au folosit informaţii de la un grup foarte mare, de mai multde 20 000 de pacienţi care au avut cancer în copilărie, diagnosticaţi în perioada 1970 – 1986. Aceştia au examinat informaţiile cu privire la malformaţiile congenitale, pentru aproape 4700 de copii supravieţuitori. Aceştia au raportat probleme de sănătate, cercetătorii examinând dosarele medicale ale copiilor. Ei au folosit, de asemenea, înregistrări medicale, pentru a urmări istoria tratamentelor de radiaţii şi chimioterapie mai ales pe cele de la organele de reproducere.
În total, 2.7% (129) dintre copii au avut cel puţin un defect de naştere, care este, de asemenea, procent comparabil cu rata de malfomaţii congenitale din populaţia generală (circa 3%). Cercetătorii au descoperit că 3% din copii cu mame expuse la radiaţii sau chimioterapie cu agenţi alchilanţi au avut malformaţii congenitale, comparativ cu 3.5% din copii cu mame care au supravieţuit cancerului dar nu au trecut prin asemenea expuneri. Doar 1.9% dintre copiii supraviețuitorilor de cancer de sex masculin trataţi cu aceşti agenţi dăunători ADN-ului, au avut astfel de malformaţii congenitale, comparativ cu 1.7% dintre copii de sex masculin supravieţuitori, care nu au primit acest tip de radiaţii sau de chimioterapie. Ei au ajuns la concluzia că supravieţuitorii de cancer (copii) nu au fost expuşi unui risc mai mare de malformaţii congenitale care decurg din expunerea părinţilor la chimioterapie şi/sau radioterapie cu agenţi de alchilare.
Studiul este printre cele mai mari de acest gen efectuate pentru a examina malformaţiile congenitale la copiii supravieţuitori de cancer şi printre primele care au evaluat malformaţiile congenitale, folosind dosarele medicale pentru a cuantifica expunerea la radiaţii şi la chimioterapie.
Ce înseamnă acest lucru pentru pacienţi?
Acest studiu a arătat că acei copii supravieţuitori în lupta cu cancerul nu au un risc crescut de malformaţii congenitale genetice – în ciuda faptului că părinţii lor au primit tratamente care ar putea să le afecteze ADN-ul. Studiile anterioare, mai mici, au raportat rezultate similare, studiul actual trebuind să creeze siguranţa şi reasigurarea atât pentru pacienţi cât şi pentru medicii acestora.
Sursă: www.cancer.net
