Chirurgie
Chirurgia este frecvent utilizată pentru eliminarea cancerului sinusurilor paranazale sau a cavității nazale. Un medic chirurg oncolog este un medic specializat în tratarea cancerului prin chirurgie. Scopul intervenției chirurgicale este de a înlătura toate părțile tumorii, fără să rămână vreo urmă de cancer în țesutul sănătos, acestea din urmă fiind numite, adesea, marje negative. Cu toate acestea, sunt situații în care chirurgical nu se poate înlătura tot cancerul, situații în care tratamentele suplimentare pot fi necesare. De asemenea, pot exista mai multe operații pentru înlăturarea cancerului, dar și pentru restabilirea aspectului și recăpătarea funcțiilor țesuturilor afectate.
Tipurile de intervenții chirurgicale comune pentru cancerul de la nivelul cavității nazale și pentru cancerul sinusurilor nazale pot include:
Excizia
În timpul unei excize, medicul efectuează o operație de îndepărtare a tumorii canceroase, dar și a unei părți din țesutul sănătos din jurul ei, numit marjă.
Maxilectomie
Aceasta este o intervenție chirurgicală care îndepărtează parțial sau total partea dură a cerului gurii, parte ce reprezintă acoperișul osos al acesteia. Dispozitivele artificiale numite proteze sau mai recent, clape de ţesut moale cu şi fără os, pot fi plasate pentru a umple golurile rezultate în urma acestei operaţie. Maxilectomia este uneori recomandată pentru tratarea cancerului sinusurilor paranazale. Ocazional, există posibilitatea să se salveze ochiul, dacă acesta se află în partea laterală a cancerului.
Rezecţia cranio-facială sau intervenţii chirurgicale de bază în zona craniană
Aceasta este o intervenţie chirurgicală extinsă, fiind recomandată adesea pentru cancerul sinusurilor paranazale, reuşind să îndepărteze mai mult ţesut decât o maxilectomie. Este nevoie de o cooperare strânsă a echipei de îngrijire a sănătăţii, ceea ce presupune în special o bună cooperare între neurochirurg şi chirurgul care efectuează operația maxilofacială.
Chirurgia endoscopică a sinusurilor
Această abordare relativ nouă distruge mai puţin ţesut sănătos decât operaţiile tradiţionale. Ocazional, poate fi folosit atât pentru cavitatea nazală cât şi pentru tumorile sinusurilor paranazale, mai ales dacă acestea sunt benigne. Chirurgul poate să facă o incizie pentru a elimina tumora, cu ajutorul unui tub subţire – telescop care se inserează în cavitatea nazală sau a sinusului. Chirurgia endoscopică a sinusurilor este adesea folosită şi pentru sinuzite cronice, iar cancerul poate fi detectat mai devreme, în perioada în care pot fi folosite astfel de intervenţii chirurgicale.
Disecţia gâtului
Aceasta constă în îndepărtarea chirurgicală a ganglionilor limfatici din zona gâtului. Dacă medicul suspectează că s-a răspândit cancerul, poate realiza o disecţie a gâtului, chiar şi în timpul unei alte intervenţii chirurgicale. O disecţie a gâtului poate provoca o senzaţie de amorţeală a urechii, slăbiciune la ridicarea braţului asupra capului sau slăbiciune a buzei inferioare. Efectele adverse sunt cauzate de leziuni ale nervilor din zona afectată. În funcţie de tipul disecţiei gâtului, slăbiciunea sau sensibilitatea buzei inferioare şi a braţului pot dispărea în câteva luni. Această stare poate însă fi şi permanentă, dacă un nerv este eliminat ca parte a unei disecţii.
Reconstrucţia chirurgicală (plastică)
Dacă intervenţia chirurgicală necesită eliminarea unei zone mai mari sau specifice de ţesut, chirurgia reconstructivă poate fi recomandată. În cazul în care ochiul este îndepărtat, un specialist poate oferi o proteză care înlocuieşte artificial lipsa acestuia. De cele mai multe ori, când mandibula superioară, numită maxilar, este eliminată, medicul specialist poate juca un rol important în procesul de reabilitare.
În general, chirurgia include multiple riscuri, deoarece ochii, gura, creierul au în apropiere importante vase de sânge, dar şi nervi importanţi. Efectele chirurgiei se pot manifesta de multe ori prin umflarea feţei, a gurii şi a gâtului, ceea ce îngreunează procesul respirator. Sunt cazuri în care o gaură în trahee, numită traheostomie, poate fi necesară pentru a uşura respiraţia, pentru o perioadă de timp, după intervenţia chirurgicală. Este important dialogul cu medicul, cu privire la efectele secundare care au fost luate în calcul încă dinainte de operaţie şi bineînţeles, despre planul de redresare post operatoriu.
Sursă: www.cancer.net
