Cancerul este asociat cu trăirea unei puternice suferințe psihologice. Odată ce a fost stabilit diagnosticul, el poate să influențeze toată experiența pacientului și a familiei acestuia. Unii pacienți încep să se raporteze la lume printr-o lentilă a traumei, a fricii și a incertitudinii. Distresul afectiv rezultat are consecințe negative asupra vieții pacienților, cum sunt scăderea imunității, deprecierea calității vieții, izolarea socială sau blocarea abilitaților de a găsi soluții funcționale. Un rol important în diminuarea acestui distres afectiv îl are suportul psihologic.
În Clinicile Amethyst se organizează ședințe de psihoterapie, în cadrul cărora se urmărește atât reducerea distresului emoțional cât și dezvoltarea factorilor protectivi pentru sănătatea mentală. Astfel, psihoterapeutul reprezintă pentru pacient un partener în lupta sa cu boala.
La aflarea diagnosticului „Cancer” unii pacienți se pot simți ca și cum ar fi abandonați într-o țară străină, fără hartă sau cunoștințe de limbă și având un control redus asupra a ceea ce se întâmplă cu ei. Se declanșează astfel o stare de alertă, obositoare și consumatoare de resurse. Alți pacienți însă pot începe să exploreze „noul loc”. Iar un loc cunoscut este mai ușor de gestionat. Că să cunoaștem și să gestionăm noul loc – în cazul acesta, noua situație de boală este important să identificăm câțiva factori interni și externi, vitali în „călătoria” noastră.
Resursele externe implică în primul rând medicii și tratatamentul recomandat de aceștia, dar și suportul familiei și al prietenilor. De multe ori însă, din cauza sentimentului de neputință și de vulnerabilitate, ne oprim să căutam resurse și în interiorul nostru și lăsam procesul terapeutic doar pe seama altora, sau de ce nu, chiar al sorții. Însă, deși acest lucru pare la prima vedere reconfortant, renunțarea la controlul perceput asupra situației conduce la nesiguranță, teamă și neimplicare.
Dar, ce înseamnă de fapt o implicare activă în procesul terapeutic? Ce depinde de noi?
1. Evaluarea calităților și abilitaților pe care le-am folosit cu succes în provocările anterioare; aceste resurse nu s-au redus și nu au dispărut o dată cu apariția bolii, ele sunt acolo și pot fi folosite în favoarea noastră.
2. Adoptarea unui comportament alimentar adecvat
3. Igiena somnului
4. Și nu în ultimul rând gestionarea eficientă a stresului. Cum putem reduce nivelul de stres?
Obișnuim frecvent să considerăm „afirmațiile” minții noastre drept adevăruri, fară să fim conștienți de faptul că aceste afirmații reprezintă de fapt rezultatul unui proces cognitiv aflat în desfășurare. Ele sunt gânduri generate de mintea noastră și nu reflectă o reprezentare acurată/obiectivă a realității actuale sau viitoare.
Gândurile noastre ne influențează emoțiile și comportamentele.
Prin urmare, este important să ne oprim asupra gândurilor și să le evaluăm prin filtrul logic, pragmatic și empiric. Și anume, să verificăm dacă gândurile sau convingerile noastre pot fi susținute prin dovezi raționale și dacă ele ne ajută la ceva. Această restructurare cognitivă va genera variante de gânduri funcționale, bazate pe argumente logice, utile și care vor reprezenta un motor și nu o piedică în procesul terapeutic. În plus, noua variantă de gândire conduce la diminuarea emoțiilor negative disfuncționale, la creșterea calității vieții și la o mai bună aderență la tratament.
Factorul psihologic este deosebit de important în cazul pacientului oncologic. Toate cele menționate mai sus constituie argumente elocvente că, acesta poate face diferența dintre abandonarea luptei sau menținerea și chiar câștigarea ei.
Psiholog Radioterapie Amethyst
