Tratamentele în oncologie au avansat mult în ultimul deceniu, atât din punctul de vedere al tratamentelor sistemice cât și al tehnicilor de iradiere, respectiv chirurgicale, asigurând astfel o supraviețuire îmbunătățită cu o calitate a vieții mai bună.
Astfel, nu puține sunt situațiile când pacienții oncologici se confruntă cu recidivele tumorale, fie ele locale sau la distanță. Aceste cazuri trebuie abordate multidisciplinar într-o comisie oncologică pentru stabilirea conduitei terapeutice adecvate. Tendința este de a se merge pe tratament personalizat țînând cont de particularitățile fiecărui caz în parte.
Că radioterapeut, mă confrunt frecvent cu cazurile în care există recidive pe zone anterior radiotratate și la care tratamentele sistemice sau cele chirurgicale nu au cele mai bune rezultate în privința controlului local. Asfel, o reiradiere ridică mari provocări din punct de vedere al volumului iradiat, reacțiilor adverse, dozimetriei cât și a toleranței organelor la risc.
Este foarte important de adus la cunoștință în astfel de cazuri pacientului raportul risc/beneficii. În reiradiere se preferă tehnicile de tratament ce minimalizează dozele pe organele la risc , asfel încât să diminueze la minim riscurile reiradierii raportat la beneficii. Aceste tehnici includ radioterapia stereotactica SRS/SBRT, brachyterapia, radioterapia externă IMRT-VMAT.
Decizia de reiradiere la un pacient oncologic se ia țînând cont de mai mulți factori, printre aceștia cei mai importanți fiind următorii:
- doza administrată la tratamentul inițial de radioterapie
- timpul de la prima iradiere la apariția recidivei cât și localizarea ei
- răspunsul recidivei la tratamentele sistemice anterioare
- statusul de performanță al pacientului cât și controlul bolii sistemice (acolo unde este cazul)
Localizările tumorale ce impun reiradiere sunt diverse și cuprind tumori precum cele din sfera ORL, prostată, plămân, cerebrale, hepatice, metastaze osoase sau limfatice.
Medic Specialist Radioterapie Amethyst Otopeni
