Neoplasmul esofagian ocupă locul șase la nivel global din punct de vedere al mortalității cauzate de un cancer datorită naturii sale agresive și a ratei de supraviețuire reduse. La nivel european, 5-10 bărbați din 1000 sunt afectați de cancer esofagian, în timp ce la femei, frecvența este de 1/1000.
Esofagul reprezintă o componentă importantă a sistemului digestiv din organismul uman: este o structură tubulară, între faringe şi stomac, calea de trecere a bolului alimentar către stomac, situată între trahee şi coloana vertebrală. Cancerul esofagian se formează în mucoasa esofagiană şi se poate extinde prin submucoasă, pâna în ţesutul muscular.
Deși nu se știe exact de ce apare cancerul esofagian, există o serie de factori de risc a căror prezență duce la o probabilitate mai mare de apariție a bolii : tutunul; consumul de alcool; dieta dezechilibrată(bogată în carne roșie și săracă în fructe și legume); obezitatea; boala de reflux gastro-esofagian; esofagul Barret.
În funcţie de tipul de celule pe care le afectează, cancerul esogafagian poate fi de două tipuri: carcinomul scuamos și adenocarcinomul.
În stadii incipiente, cancerul de esofag nu dă simptome specifice, insă în stadiile avansate, persoanele la care se depistează ulterior un cancer de esofag se pot confrunta cu următoarele simptome: disfagie ( dificultate sau dureri la înghiţit), scădere în greutate, dureri retrosternale, tuse, pirozis ( arsuri retrosternale), disfonie (răguşeală), inapetență ( lipsa poftei de mâncare).
De cele mai multe ori, cancerul esofagian se depistează pe baza simptomelor fiecărui pacient în parte. Nu exista examene de screening care să fie indicate.
După un consult general şi o evaluarea a stării generale de sănătate, medicul gastroenterolog poate recomanda o serie de investigaţii, acestea sunt : endoscopia, ecoendoscopia, biopsia, tomografia, PET-CT-ul.
Tratamentul pentru cancerul esofagian este stabilit în funcție de stadiul bolii, tipul de celule afectate și starea generală de sănătate a pacientului. Elaborarea planului de tratament implică un abord interdisciplinar. Aceasta presupune o comisie formată din medici specialiști care emite o opinie multidisciplinară. Cancerul de esofag se poate trata prin:
1/ Chirurgie – când o tumoră este considerată a fi rezecabilă și starea pacientului o permite .Intervenția chirurgicală este tratamentul de elecție. Atunci când există invazie locoregionala a ganglionilor limfatici , deoarece aceștia oferă un prognostic mai rezervat va fi luată în discuție în echipa multidisciplinară administrarea unui tratament combinat care include chimioterapia sau chimioterapie plus radioterapie .
2/ Chimioterapie – constă în folosirea unui tratament medicamentos pentru a distruge celulele canceroase. Daca se administrează înainte de operație, intenția este de a reduce dimensiunea tumorii – această strategie se numește chimioterapie preoperatorie sau neoadjuvantă și este indicată în toate tipurile de cancer esofagian, dar beneficiile cele mai multe sunt în cazurile de adenocarcinom.
3/ Radioterapia – țintește distrugerea celulelor canceroase folosind radiații (fotoni) direcționate exact spre zona afectată. De regulă, este folosită alături de chimioterapie și se poate administra înainte de operație sau ca tratament definitiv pentru cancerele non-operabile nemetastatice.
Asocierea radiochimioterapiei şi chirurgiei face parte din tratamentul multimodal al cancerului esofagian şi este adresată tumorilor local avansate cu invazie ganglionară în momentul diagnosticului pentru că s-a observat că prin aplicarea acestui protocol de neoadjuvanţă sunt obţinute cele mai bune rezultate la distanţă . Radioterapia exclusivă poate fi luată în considerare la pacienţii la care există contraindicaţii clare pentru tratamentul chimioterapic.
4/ Imunoterapie – tratamentele de ultimă generaţie în cancer urmăresc stimularea sistemului imunitar pentru a distruge celulele maligne. Poate fi folosită mai ales pentru a trata cancerul esofagian care s-a răspândit la alte organe.
5/ Terapie țintită – aceasta include clase noi de medicamente care ţintesc doar celulele maligne. Principalele variante de tratament de tip terapie țintită sunt: – Terapie țintită HER2 – este folosită doar pentru persoanele testate pozitiv pentru proteina HER2. În acest caz, trastuzumabul este folosit alături de chimioterapie pentru adenocarcinomul metastazic.
6/ Terapia anti-angiogeneză – medicamentele sunt folosite pentru a bloca angiogeneza, procesul de producere a noi vase de sânge. Deoarece tumora are nevoie de nutrienții din sânge pentru a crește, stoparea sursei duce la „înfometarea” tumorii.
Având în vedere experienţa cazurilor de cancer esofagian din România, marea majoritate fiind diagnosticate în faze local avansate, favorizăm tratamentul neoadjuvant urmat, în cazul răspunsului la tratament, de intervenţia chirurgicală.
Medic Specialist Radioterapie Amethyst Cluj
