Declinul neurocognitiv este reprezentat prin tulburări de memorie, scăderea vitezei de reacție și de procesare a informațiilor, anxietate, depresie și/sau scăderea capacității intelectuale.
Acest declin neurocognitiv poate să apară în urma unor traumatisme cerebrale, în urma unor boli neurologice, cum ar fi: sindromul demențial, accidentul vascular cerebral, ischemia cerebrală, boala Parkinson, boala Alzheimer, sau consecutive, în urma unor tratamente, cum ar fi: cele chirurgicale, prin excizia unor tumori; sau radioterapia, prin iradierea unor arii cerebrale sau a creierului în totalitate.
În aprecierea statusului neurocognitiv și psihosocial sunt folosite unele chestionare, cum ar fi MMSE (Mini test pentru Examinarea Stării Mentale), QLQ-BN20 (chestionar calitatea vieții pentru pacienții cu tumori cerebrale), și QLQ-C30 (chestionar calitatea vieții pentru pacienții oncologici). Aceste chestionare se completează de către pacient înainte și după radioterapie, în cadrul unui consult clinic.
Menținerea sau prevenirea accentuării declinului neurocognitiv
În ultimele decenii, radioterapia a beneficiat de îmbunătățiri semnificative cu privire la tehnicile utilizate, însă cu toate acestea, sunt câteva aspecte importante, care sunt luate în considerare atunci când ne dorim menținerea sau prevenirea accentuării declinului neurocognitiv.
Protejarea OAR (organelor la risc)
În iradierea curativă sau a metastazelor cerebrale (<3-4), zonele iradiate sunt mult mai mici, astfel se pot proteja/delimita ariile cerebrale sănătoase din zona adiacentă tumorii sau a cavității postoperatorii. Prin aceste delimitări se controlează doza administrată în regiunea respectivă, și astfel se poate aprecia daca pacientul are un potențial risc de declin neurocognitiv.
Principiul de bază al radioterapapiei este ALARA (“as low as reasonably achievable”) – organele sănătoase să primească cât mai puțin posibil, dacă se poate, chiar deloc, din doza prescrisă.
În iradierea cerebrală, protejarea hipocampului este foarte important, aceasta având un rol major în trecerea informației din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată și în orientarea spațială.
Doza prescrisă și durata tratamentului
La nivel cerebral, se utilizează două tipuri de radioterapie, cea curativă (astrocitom, glioblastom, meningiom), unde durata unui tratament se poate prelungi de la 15 la 30 de zile, și cea paleativa (metastaze cerebrale) unde scopul principal este menținerea calității vieții pacientului, tratamentul derulându-se pe parcursul a 4 până la 10 zile.
Tulburările neurocognitive apar ca și o consecință a efectului negativ al radiației, asupra țesuturilor sănătoase, prin reducerea fluxului sangvin, prin inducerea morții celulare, demielinizărilor produse, prin necroza țesutului cerebral, fibrozei și/sau a iflamației locale.
Tehnica de iradiere
Dintre tehnicile de iradiere la nivel cerebral, radioterapia cu intesitate modulată (static – IMRT/ arc- VMAT) și radioterapia stereotactică/radiochirurgia sunt cele mai utilizate. Prin aceste tehnici, în majoritatea cazurilor, se poate asigura controlul local asupra tumorii sau a metastazelor cerebrale si în același timp, cel mai important aspect, protejarea structurilor sănătoase, scăzând riscul de agravare sau apariție a tulburărillor neurocognitive. ‘’Primum non nocere’’
Câteva studii au demostrat că, anumite medicamente administrate concomitent în timpul radioterapiei la nivel cerebral, scad riscul apariției sau accentuării declinului neurocognitiv. Aceste medicamente fac parte din grupul medicamentelor utilizate în tratamentul demenţei, sau din clasa vasodilatatoarelor cerebrale.
Rolul familiei în evitarea declinului neurocognitiv
Un rol extrem de important, revine familiei sau a persoanelor care urmăresc/îngrijesc pacientul, aceștia cunoscând pacientul, pot sesiza cel mai repede un posibil declin sau accentuarea acestuia, prin recunoașterea simptomatologiei.
Dr. Noemi Besenyodi, Medic Specialist Radioterapie Amethyst Alba-Iulia
