Cancerul de orofaringe HPV pozitiv

Cancerele capului și ale gâtului sunt pe locul șase în topul celor mai frecvente tipuri de cancer la nivel mondial.Cancerele de orofaringe reprezintă aproximativ 5% din totalitatea cancerelor la nivel european. Majoritatea cancerelor capului și gâtului sunt carcinoame scuamocelulare.

În ultima perioadă s-a observat o creștere a incidenței carcinomului scuamocelular de orofaringe în țările dezvoltate, mai ales în rândul bărbaților. De asemenea, prevalența HPV în celulele tumorale a crescut, ceea ce indică faptul că infecția cu virusul papiloma uman (HPV) mai probabil este responsabilă de apariția cancerului orofaringean. Aproximativ 30% din totalitatea carcinoamelor scuamocelulare ale orofaringelui sunt HPV pozitive.

Sinusurile de la nivelul orofaringelui unde pot aparea tumori sunt: palatul moale, baza limbii, peretele posterior și lateral al faringelui, amigdalele palatine și amigdalele linguale.

Factori de risc

Ca factori de risc pentru apariția cancerului de orofaringe menționăm: fumatul, care reprezintă principalul factor de risc pentru apariția acestor cancere; consumul cronic de alcool; igiena orală deficitară; status imunologic deficitar; și nu în ultimul rând, infecția cu virusul papiloma uman (HPV) .

În urma mai multor studii efectuate, s-a concluzionat că există într-adevăr o legătură reală între infecția HPV și cancerul orofaringian și astfel putem include virusul papiloma uman pe lista agenților etiologici ai cancerului de orofaringe.

Există peste 100 de tipuri de HPV. Dintre acestea, doar 15 prezintă un risc crescut de apariție al cancerelor, în cazul în care are loc infecția. În ceea ce privește cancerul de orofaringe, doar tipurile 16, 18, 31, 33, 35 s-au dovedit a fi implicate în patogenia acestuia. Totuși, HPV 16 este cel mai frecvent întâlnit în cancerul de orofaringe, fiind prezent într-un procent de 90-95% din totalitatea cazurilor.

Infecția cu virusul papiloma uman (HPV) se dobândește prin contact sexual, iar pentru cancerul de orofaringe este incriminat sexul oral, numărul de parteneri sexuali fiind factorul cel mai important asociat cu apariția cancerului de orofaringe HPV pozitiv.

Simptome

Simptomatologia care pot apărea în cancerul de orofaringe constă în: durere, disfagie (dificultate în înghițirea alimentelor), scădere ponderală, otalgie (durere la nivelul urechii) sau trismus (în cazul invaziei mușchiului pterigoid). Invazia pe cale limfatică (care se manifestă prin apariția adenopatiilor) este frecventă în cancerul de orofaringe datorită numărului mare de vase limfatice de la acest nivel.

Stabilirea diagnosticului

Diagnosticul în cancerul de orofaringe presupune : un examen clinic local și endoscopie cu biopsie, urmată de analiza anatomopatologică a probei. Metodele imagistice de diagnostic sunt reprezentate de: CT (computer tomograf), IRM (rezonanță magnetică) și PET-CT (tomografie computerizată cu emisie de pozitroni). De asemenea, determinarea prezenței HPV la nivel tumoral este necesară în toate cazurile de cancer orofaringian. Aceasta se poate face prin analiza ADN HPV sau teste imunohistochimice.

Tratamentul cancerului de orofaringe diferă în funcție de stadiul bolii. S-a observat ca un tratament combinat între chirurgie, radioterapie și chimioterapie duce la o îmbunătățire a prognosticului pacienților cu cancer de orofaringe.

De asemenea s-a constatat că pacienții cu cancer orofaringian HPV pozitiv au un prognostic mai bun decât cei cu tumori HPV negativ; iar rata de supraviețuire este peste 80% la pacienții cu cancer orofaringian HPV pozitiv, față de doar 60% la cei cu tumori HPV negative.