Chimioterapia
Chimioterapia presupune utilizarea de medicamente pentru a distruge celulele canceroase, de cele mai multe ori, prin oprirea creşterii acestora. Chimioterapia este prescrisă de un oncolog medical, un medic specializat în tratarea cancerului cu ajutorul medicamentaţiei. Un regim sau un program chimioterapeutic constă, de obicei, într-o succesiune de cicluri monitorizate de-a lungul unei perioade de timp. Un pacient poate primi un singur medicament sau combinaţii ale diferitelor medicamente la un anumit moment.
Chimioterapia sistematică presupune transmiterea unor substanțe prin vasele de sânge pentru a ajunge la celulele canceroase, indiferent de poziţionarea acestora în corp. Modalităţi comune de tratament chimioterapeutic includ un tub intravenos plasat într-o venă folosind un ac sau într-o pastilă ori capsulă care este înghiţită (pe cale orală).
Utilizarea chimioterapiei înainte sau după intervenţia chirurgicală, în combinaţie cu radioterapia, poartă numele de chimioradioterapie concurentă, fiind frecvent recomandată pentru aceste tipuri de cancer. Cu toate acestea, chimioradioterapia, este încă în curs de cercetare, şi ar trebui să facă parte dintr-un studiu clinic.
Pentru cancerul de la nivelul cavității nazale sau a sinusurilor paranazale, chimioterapia, poate fi, de asemenea, utilizată și în cazul cancerului avansat sau doar pentru a trata simptome. Unele studii clinice prezintă chimioterapia ca o modalitate de a trata cancerul depistat devreme.
Efectele secundare ale chimioterapiei depind de la pacient la pacient și de doza utilizată, ele incluzând stări de oboseală, risc de infecție, greață, vărsături, căderea părului, pierderea poftei de mâncare și diaree. Aceste efecte secundare dispar de obicei, după încheierea tratamentului.
Cancer metastatic la nivelul cavității nazale și a sinusurilor paranazale
În cazul în care cancerul s-a extins și în altă parte a corpului, este numit cancer metastatic. Pacienții cu acest diagnostic sunt încurajați să discute cu medicii care au experiență în tratarea acestui stadiu al bolii, deoarece pot exista opinii diferite cu privire la planul de tratament. Documentați-vă înainte de a începe un tratament, pentru a vă simți cât mai confortabil față de tratamentul ce va urma.
Pentru mulți pacienți, diagnosticarea cu cancer metastatic este foarte stresantă și uneori, greu de suportat. Pacienții și familiile acestora sunt încurajați să vorbească despre modul în care se simt cu medicii, cu asistentele medicale sau sociale sau cu oricare alt membru al echipei clinice de tratament.
Remisia și posibilitatea de recurență
Remisia este situația în care cancerul nu poate fi detectat în organism și nu există nici simptome. Acest lucru, poate fi, de asemenea numit „nici o dovadă de boală”. Remisia poate fi permanentă sau temporară. Această incertitudine induce la mulți supraviețuitori starea de îngrijorare și de anxietate datorată posibilității cancerului de a reveni. Chiar dacă multe remisii sunt permanente, este important să discutați cu medicul despre posibilitatea de recidivă a bolii. Înțelegerea riscului de reapariție și opțiunile de tratament pot ajuta pacientul să se simtă mai pregătit în cazul în care cancerul va reveni.
Dacă după tratamentul inițial, boala recidivează, va purta numele de cancer recurent. Recurența poate fi în același loc (recurență locală), în apropiere (recurență regională) sau într-un alt loc (recurență îndepărtată). În acest caz, după efectuarea multiplelor teste, împreună cu medicul, se vor stabili opțiunile de tratament.
Cazul în care tratamentul nu funcționează
Recuperarea în urma unui cancer nu este posibilă întotdeauna. Dacă tratamentul nu a avut succes, boala poate fi numită cancer avansat sau terminal. Acest diagnostic este unul dintre cele mai stresante, fiind dificil pentru majoritatea pacienților. Cu toate acestea, este foarte important dialogul deschis și onest cu echipa medicală de îngrijire, pentru ca pacientul să aibă posibilitatea de a-și exprima sentimentele, preferințele și preocupările. Pacienților aflați în aceste situații, care se așteaptă ca durata de viață să fie sub șase luni, li se recomandă îngrijirile paliative pentru a li se asigura o calitate a vieții cât mai bună.
Sursă: Cancer.net
