Sarcomul Kaposi este o formă de malignitate a celulelor endoteliale, de obicei multifocală, ce se manifestă sub forma unor leziuni cutanate roșii sau brune. Este cel mai frecvent asociat cu infecția herpetică la persoane cunoscute cu SIDA, dar există și forme endemice, iatrogene sau asociate imunodeficiențelor la pacienți transplantați: imunosupresia joacă un rol important în patogeneza sa.
DESPRE CANCER ȘI SINDROMUL KAPOSI
Riscul de a dezvolta boala la pacienții seropozitivi a scăzut odată cu dezvoltarea terapiilor antiretrovirale, dar rămâne principalul cancer dezvoltat la acești pacienți, cu incidența de sute de ori mai mare decat în populația generală. Supraviețuirea la 5 ani a crescut de la 1% în 1980 la 88% în momentul actual.
Oncologii trebuie să colaboreze strâns cu medicii specialiști în tratarea HIV și cei care ofera îngrijirile de suport pentru ca acești pacienți dezvoltă frecvent forme viscerale și cu interesare ganglionară.
TRATAMENTUL DE CANCER ÎN SARCOAMELE KAPOSI
Terapia antiretrovirală
Pacienții seropozitivi trebuie tratați cu terapie antiretrovirală și tratament oncologic minim invaziv și cât mai puțin toxic. Ablația chirurgicală sau radioterapia pentru leziunile minime sub 1 cm, alături de crioterapie, tratamente topice sau chimioterapie intralezională, sunt de obicei suficiente. Pacienții simptomatici și cei cu interesare viscerală, ganglionară sau cutanată extinsă necesită 3-6 cicluri de chimioterapie și schimbarea (sau reinițierea) tratamentului antiretroviral. Pacienții HIV negativi se tratează asemănator, dar fără medicație antiretrovirală.
Terapiile antiretrovirale trebuie conduse de un medic specializat conform protocoalelor și standardelor bine stabilite, adeseori prin asocieri de medicamente. Este recomandată evitarea utilizării corticoterapiei și schimbarea liniei de tratament dacă viremia nu scade.
Terapiile topice
Terapiile topice utilizate la pacienți cu leziuni cutanate restrânse au demonstrat în trialuri rate bune de răspuns la derivații de trenitoin (35%) și la imiquimod (47%).
Chimioterapie intralezională
Chimioterapia intralezională cu vinblastină a dat raspunsuri bune (72%) în cazurile localizate, dar cu efecte toxice de inflamație, ulcerație și durere locală importantă, precum și cu o rată de recurență de 26%.
Excizia chirurgicală
Excizia chirurgicală pentru formele limitate este indicată în special la pacienții HIV-negativi.
Radioterapia
Radioterapia a demonstrat rate de răspuns între 60 si 93% în formele localizate, fiind indicată și în bolile avansate, care nu pot urma un tratament sistemic, sau la cazurile paliative. Este utilizată frecvent și la cazurile refractare la chimioterapie. Administrările hipofracționate, 20Gy/5 fracțiuni sunt preferate celor unice (6-8 Gy/1 fracțiune) sau standard (24 Gy/12 fracțiuni sau 30 Gy/10-15 fracțiuni). Radioterapia poate agrava o situație loco-regională de limfedem pre-existent.
Crioterapia a dat o rată bună de răspuns (63%), fără recaderi, fiind indicată în special la pacienții HIV-negativi.
Tratamentele sistemice
Tratamentele sistemice sunt cele care au îmbunătățit semnificativ rata de supraviețuire (alături de dezvoltarea retroviralelor) pe seama cazurilor avansate. Doxorubicina liposomală a demonstrat rate de răspuns de 46%, fără creșterea marcată a cardiotoxicității. Adăugarea de bleomicină și vincristină nu a îmbunătățit rezultatele statistice. În ultimii ani a fost utilizat cu succes și paclitaxelul.
DESPRE RECĂDERI
Datorită imunosupresiei și infecției cronice cu HIV și Herpes virus, sarcoamele Kaposi cunosc o clonicitate mare a celulelor tumorale, făcând imposibilă eradicarea definitivă a bolii. Recăderile sau continuarea evoluției sunt frecvente, iar tratarea bolii existente nu poate preveni apariția unor leziuni viitoare. Chiar dacă multe dintre formele clinice nu sunt mortale, tratarea lor în dinamică este parte a controlului bolii.
Daca recăderile apar la mai mult de trei luni dupa finalizarea tratamentului sistemic inițial cu doxorubicina sau paclitaxel, acesta poate fi repetat. Pomalidomida este regimul preferat de linia a doua, alte variante utilizate sunt: bortezimid, gemtamicină, lenalidomidă, nab-paclitaxel, vinorelbină. În anumite circumstanțe se pot utiliza și imatinibul, etoposidul sau thalidomida.
Remisiunile complete sunt rare, dar tratamentele eficace controlează boala pe durată lungă și au îmbunătățit substanțial rata de supraviețuire în ultimele decenii.
Dr. Silviu CorbuMedic Primar Oncologie
