O strategie de tratament a fost concepută pentru a minimiza efectele de repopulare accelerată cu ajutorul radioterapiei hiposegmentată cu chimioterapia şi este fezabilă pentru pacienţii cu cancer pulmonar în stadiul III – cu celule mici (NSCLC), potrivit cercetătorilor din Marea Britanie.
„Deşi chimio-radiaţiile concomitente reprezintă în prezent standardul internațional de îngrijire pentru pacienţii cu stadiul III inoperabil NSCLC, nu există un consens cu privire la un regim standard de tratament.”, a explicat atât Joseph Maguire, cât şi colegii săi.
Au adăugat ca primă strategie destinată să limiteze efectele negative ale repopulării accelerate, susținerea unui tratament de radioterapie concomitent cu cel de chimioterapie în termen de patru săptămâni, care ar putea spori controlul local al celulelor afectate şi rata de supravieţuire a bolnavilor.”
Pentru a verifica dacă o astfel de strategie este fezabilă, Maguire şi echipa sa au efectuat un studiu de fază II, în care pacienţii cu stadiul III inoperabil NSCLC, cu un status de performanţă cuprins între 0 şi 1, au fost repartizaţi aleatoriu să primească cisplatinum şi vinorelbină fie secvenţial (n=60), fie concomitent (n=70), chimioterapia folosind standardul radical britanic de program radioterapeutic de 55 Gy în 20 fracţiuni, timp de 4 săptămâni.
Cercetătorii susţin că rezultatul studiului mortalităţii legate de tratament a fost mai mare în grupul care a primit tratamentul concurent decât cel secvenţial, dar nu în mod semnificativ, 2.9% faţă de 1.7%, oferind un risc relativ de 1.25%.
Toxicitatea a fost similară între grupuri cu 32% şi 41% la pacienţii care au primit tratamente de tip concurent şi secvenţial, raportând un grad de 3-5 evenimente adverse grave, generale şi 8.8% cu un grad de raportare de 3 sau chiar şi mai rău, ajungându-se la esofagită. Singurele diferenţe semnificative observate au fost de gradul 3 sau mai mare până la neutropenie (35% concurent vs. 53% secvenţială) şi oboseală (21% vs 42%).
Pe parcursul a, în medie, 35.2 luni de urmărire, 87 de pacienţi au decedat. Riscul de deces a fost nesemnificativ mai mic la cei care au susținut terapie concomitentă în raport cu cea secvenţială, la un raport neajustat de risc de 0.92 ori cu mediana supravieţuirii generale de 24.3 şi respectiv de 18.4 luni.
Pacienţii care au primit tratament concomitent au o probabilitate mai mare să rămână în viaţă după un an, dar sunt mai susceptibili de a fi în viaţă după doi ani, comparativ cu cei care au primit tratament secvenţial. Ratele generale de supravieţuire au fost de 70% faţă de 83% şi 50% faţă de 46%.
Cercetătorii spun că acest model de supravieţuire a fost observat în prealabil şi ar putea fi atribuit „unui prejudiciu inițial de toxicitate, urmată de îmbunătăţirea controlului local.”
Maguire şi co-autorii au ajuns la concluzia că „un program de 55 Gy în 20 de fracţiuni de peste patru săptămâni, cu cisplatinum concomintent şi vinorelbină, este sigur şi eficient doar atunci când sunt oferite în parametrii utilizaţi în proces.”
Au mai adăugat că regimul „este convenabil pentru pacienţi şi este posibil să fie rentabil şi avantajos şi pentru furnizorii de îngrijiri medicale.”
Sursă: News Medical
