Cancerul este asociat cu trăirea unei puternice suferințe psihologice. Odată ce a fost stabilit diagnosticul, el poate să influențeze toată experiența pacientului și a familiei acestuia. Unii pacienți, dar și familia acestora încep să se raporteze la lume printr-o lentilă a traumei, a fricii și a incertitudinii. Distresul afectiv rezultat are consecințe negative asupra vieții celor care îl trăiesc, cum sunt scăderea imunității, deprecierea calității vieții, izolarea socială sau blocarea abilităților de a găsi soluții funcționale. Un rol important în diminuarea acestui distres afectiv îl are suportul psihologic.
La aflarea diagnosticului „Cancer” unii pacienți, dar desigur și membrii familiei acestora se pot simți ca și cum ar fi abandonați într-o țară străină, fără ghid sau cunoștințe de limbă și având un control redus asupra a ceea ce se întâmplă cu ei. Se declanșează astfel o stare de alertă, de teamă, de neputință, obositoare și consumatoare de resurse.
Alți pacienți însă pot începe să exploreze „noul loc. Iar un loc cunoscut este mai ușor de gestionat. Ca să cunoaștem și să gestionăm noul loc, este important să identificăm câțiva factori interni și externi, vitali în „călătoria” noastră. Altfel spus, să ne identificăm aliații noștri în lupta cu boala.
Resursele externe implică în primul rând medicii și tratamentul recomandat de aceștia, dar și suportul familiei și al prietenilor. De multe ori însă, din cauza sentimentului de neputință și de vulnerabilitate, ne oprim să căutăm resurse și în interiorul nostru și lăsăm procesul terapeutic doar pe seama altora, sau de ce nu, chiar al sorții. Însă, deși acest lucru pare la prima vedere reconfortant, renunțarea la controlul perceput asupra situației conduce la nesiguranță, teamă și neimplicare.
Gândurile noastre ne influențează emoțiile și comportamentele.
Obișnuim frecvent să considerăm „afirmațiile” minții noastre drept adevăruri, fără să fim conștienți de faptul că aceste afirmații reprezintă de fapt rezultatul unui proces cognitiv aflat în desfășurare. Ele sunt gânduri generate de mintea noastră și nu reflectă o reprezentare acurată/obiectivă a realității actuale sau viitoare.
Gândurile noastre ne influențează emoțiile și comportamentele. Prin urmare, este important să ne oprim asupra gândurilor și să le evaluăm prin filtrul logic, pragmatic și empiric. Și anume, să verificăm dacă gândurile sau convingerile noastre pot fi susținute prin dovezi raționale și dacă ele ne ajută la ceva. Acesta restructurare cognitivă va genera variante de gânduri funcționale, bazate pe argumente logice, utile și care vor reprezenta un motor și nu o piedică în procesul terapeutic. În plus, noua variantă de gândire conduce la diminuarea emoțiilor negative disfuncționale, la creșterea calității vieții și la o mai bună aderență la tratament. Factorul psihologic este deosebit de important în cazul pacientului oncologic.
Toate cele menționate mai sus constituie argumente elocvente că acesta poate face diferența dintre abandonarea luptei sau menținerea și chiar câștigarea ei.
Dar ce depinde de noi în calitate de membrii ai familiei? Ce putem să facem pentru a-l ajuta pe omul drag de lângă noi?
Iată câteva sfaturi pentru a fi mai aproape de cei dragi aflați în suferință:
- Subliniați-i calitățile și abilitățile pe care le-a folosit cu succes în provocările anterioare; aceste resurse nu s-au redus și nu au dispărut odată cu apariția bolii, ele sunt acolo și pot fi folosite. Încurajați înlocuirea lui „nu pot” cu „ce pot să fac?”, a cuvintelor „nimic nu depinde de mine” cu sintagma „care sunt resursele de care dispun acum și pe care pot să le utilizez pentru ameliorarea/soluționarea problemei?”.
- Încurajați-l /ajutați-l în adoptarea unui comportament alimentar adecvat.
- Descurajați autoînvinovățirea. Cu toții putem să greșim, a greși este uman. Dar trebuie sa ținem cont că autoblamarea ne blochează activarea resurselor personale și posibilitatea de a găsi soluții la problemele cu care ne confruntăm. Doar învățând din greșeli putem să facem începând de astăzi lucrurile mai bine.
- Măcar din când în când readuceți-i atenția de la evenimente trecute sau viitoare, la momentul prezent, la oamenii dragi, la lucrurile frumoase care îl înconjoară. Ziua de azi construiește ziua de mâine. Trecutul nu mai este iar viitorul este rezultatul a ceea ce vom face noi în prezent. Iar dumneavoastră puteți să contribuiți la a face ziua oamenilor dragi mai frumoasă!
- Încurajați compasiunea, adică dezvoltați-i grija pentru propria persoană, cu care trebuie să se poarte așa cum s-ar purta cu un om drag.
- Alegeți împreună la finalul fiecărei zile măcar trei lucruri frumoase care s-au întâmplat. Nu în ultimul rând, încercați să zâmbiți mai des. Starea de bine începe uneori de la un simplu zâmbet!
La clinicile Amethyst se organizează ședințe de psihoterapie, în cadrul cărora se urmărește atât reducerea distresului emoțional cât și dezvoltarea factorilor protectivi pentru sănătatea mintală. Astfel, psihoterapeutul reprezintă pentru pacient, dar și pentru familia acestuia un partener în lupta sa cu boala.
Oana Hetea
Psiholog Clinician, Psihoterapeut, Psiho-oncolog
Amethyst Cluj
