„Nu vindeci boala, dar poți schimba complet felul în care ea este trăită.”
Așa descrie Psih. drd. Oana Hetea rolul psihologului în oncologie. Un rol discret, dar esențial, pe care l-a descoperit încă din timpul facultății, într-un spital, când a realizat cât de mult poate însemna o prezență calmă, empatică, lângă un om aflat în durere și incertitudine.
De atunci, și-a construit pas cu pas o carieră dedicată psiho-oncologiei. În acest interviu, Oana Hetea, psiholog clinician în cadrul clinicii Amethyst Cluj, povestește cum arată, zi de zi, viața unui psiholog care lucrează cu pacienți oncologici. Ce înseamnă să fii acolo cu adevărat. Cum găsești echilibru în mijlocul durerii. Și cum, dincolo de tehnici sau teorii, totul se reduce la ceva simplu, dar esențial: să fii om lângă alt om.
Prin acest interviu, ne-am dorit să mergem dincolo de rolul profesional și să cunoaștem psihologul ca om – cu tot ce înseamnă această meserie. Vă invităm și să descoperiți ce înseamnă să fii acolo pentru un pacient, în cele mai grele momente.
Cum ați ajuns să lucrați în domeniul psihologiei oncologice? Ce v-a atras spre această specializare?
Am fost interesată de psihologie încă din liceu, am încercat încă de pe atunci să înțeleg suferința umană și ce se poate face pentru a-i ajuta pe ceilalți să-și regăsească echilibrul.
În timpul facultății, am făcut practică într-un spital unde am fost expusă pentru prima dată la secția de oncologie. A fost o experiență profundă, am văzut cât de mult poate să influențeze sprijinul psihologic parcursul unui pacient, nu doar medical, ci și uman. Am urmat apoi un masterat în psihologie clinică și formare în psihoterapie, dar am finalizat și mai multe cursuri de formare profesională în psihologie oncologică. Din 2015 lucrez ca psiho-oncolog la Clinica Amethyst Radiotherapy din Cluj.
Am fost atrasă la psihologia oncologică tocmai de complexitatea și profunzimea relației cu pacientul. În psiho-oncologie, nu este vorba doar despre „tratarea anxietății” sau „gestionarea depresiei”. Este despre a însoți un om în cea mai vulnerabilă perioadă a vieții sale – confruntarea cu diagnosticul, cu durerea, uneori cu ideea propriei mortalități. Este despre a da sens, speranță și demnitate într-un context extrem de incert. Am realizat că în acest domeniu, psihologul devine o ancoră tăcută. O prezență care nu vindecă boala, dar care poate schimba complet felul în care ea este trăită.
Este o muncă grea, dar incredibil de umană. Te schimbă. Îți redefinește valorile și te învață despre fragilitatea și forța vieții în același timp.
Cum arată o zi din viața unui psiholog care lucrează cu pacienți oncologici?
Ziua de lucru a unui psiho-oncolog este adesea intensă emoțional și plină de momente profunde, dar și solicitante.
La noi, în Clinica Amethyst, de exemplu, eu îmi încep ziua prin revizuirea programărilor. Apoi încep sedințele cu pacienții. Pot să fie pacienți recent diagnosticați. În acest caz, discuțiile vizează sprijinul emoțional, acceptarea diagnosticului, anxietatea legată de tratament și de incertitudinile legate de viitor.
Cu pacienții care sunt deja la noi în tratament abordez, în funcție de situatie, impactul psihologic al chimioterapiei sau radioterapiei: oboseala, tristețea, teama, modificarea imaginii corporale etc. Îi ajut pe pacienți să-și identifice resursele interioare și să își activeze punctele forte, să își modifice/înlocuiască gândurile negative cu unele raționale, funcționale, care vor genera emoții pozitive și comportamente adaptative.
De asemenea, sunt situații în care ofer sprijin rudelor, le explic cum să fie un sprijin real pentru pacient, dar și cum să aibă grijă de propria sănătate mintală.
Atunci când există un context care cere acest lucru, organizez ședințe de grup, la care participă pacienți în diverse stadii ale bolii, care împărtășesc experiențe și învață unii de la alții, cu ajutorul psiho-oncologului.
O altă activitate specifică psiho-oncologului, care își desfășoară activitatea într-o clinică de specialitate, este participarea la discuții despre pacienți cu medicii oncologi si radioterapeuți, pentru a le oferi acestora perspective legate de starea psihică a pacienților și pentru a face recomandări privind comunicarea în etapele medicale sensibile.
Care este lucrul care simțiți că vă oferă cea mai mare împlinire în meseria dumneavoastră?
Cel mai adesea, cea mai mare împlinire în meseria de psiho-oncolog, vine din faptul că poți fi sprijin real într-unul dintre cele mai dificile momente ale vieții unui om. Nu ajuți doar la „gestionarea” unei stări emoționale, ci însoțești un om într-o luptă existențială, oferindu-i sens, alinare și demnitate.
Împlinirea poate veni, de exemplu, și în urma unor conversații autentice. În psihologia oncologică, oamenii renunță adesea la măști. Discuțiile sunt sincere, directe, uneori dureroase, dar incredibil de umane. Să fii acceptat într-un astfel de spațiu interior e o formă de încredere profundă.
Psiho-oncologia este o muncă ce adesea te schimbă și pe tine: devii mai prezent, mai recunoscător pentru viață, mai empatic.
Nu doar ajuți – ci înveți, în fiecare zi, ce contează cu adevărat.
Cum vă păstrați energia și echilibrul emoțional?
Păstrarea echilibrului emoțional ca psiho-oncolog este esențială pentru a putea sprijini eficient pacienții, fără a te epuiza sau pierde pe tine însuți în suferința celorlalți.
Există câteva reguli de bază ale unui profesionist în domeniu. În primul rând, este importantă clarificarea granițelor emoționale: să ai empatie, dar să nu te identifici complet cu suferința pacientului, să-ți amintești că ești un sprijin, nu salvator, iar după cazurile intense să folosești diverse tehnici de “decomprimare”.
Pe langă acestea, sunt importante și rutinele regulate de autoîngrijire, cum ar fi somnul, nutriția, mișcarea fizică și activitățile recreative, dar și discutarea cazurilor dificile cu alți colegi psihologi.
A fi psiho-oncolog înseamnă a fi prezent pentru ceilalți, dar echilibrul emoțional vine din a fi prezent și pentru tine.
Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, să fiți prezent, să fiți acolo pentru fiecare pacient în parte?
A fi prezent ca psiho-oncolog înseamnă să fii complet conectat cu pacientul, cu mintea, inima și atenția ta, fără judecată, fără grabă. Înseamnă să asculți cu adevărat, să tolerezi tăcerea, suferința și incertitudinea și să oferi un spațiu sigur unde pacientul se poate simți înțeles, uman și mai puțin singur.
Trebuie să fii lângă pacient cu toată atenția ta, fără să te gândești la ce urmează, fără să „grăbești” procesul. Fiecare pacient simte că, pentru acel timp, el este centrul universului tău profesional. De asemenea, este important să înțelegi suferința pacientului, să o validezi, sa o porți cu el, dar fără să încerci să o „repari” cu forța sau să o negi. Nu trebuie sa promiți că “totul va fi bine”, dar creezi un spațiu în care durerea poate fi trăită în siguranță.
Uneori, „a fi acolo” înseamnă pur si simplu să taci și să stai alături de pacient în tăcere. Să nu te sperii de plâns, de furie, de frică. Să nu umpli spațiul cu clișee („fii puternic”), ci cu prezență autentică.
De-a lungul activitatii mele în Clinica Amethyst am întâlnit atât pacienți care vorbesc mult, cat și pacienți care preferă tăcerea. Unii glumesc, alții plâng. Psiho-oncologul trebuie să fie acolo fără agendă proprie, urmărind nevoile și ritmul fiecăruia dintre acestia, sa fie conștient că boala aduce haos iar tu, ca specialist, ești o figură stabilă, calmă, previzibilă.
Pentru pacient psiho-oncologul este un ghid emoțional într-o lume nouă, necunoscută și fără repere. Este cel care îi va spune iar și iar “sunt aici să te ajut, să te sprijin, să te însoțesc în această călătorie și să te încurajez să nu renunți ”pentru că “orice învingător este un visător care nu s-a predat” – Nelson Mandela.
