Radioterapia (RT) cuprinde tehnicile de “ardere” prin utilizarea radiaţiilor (X, gamma, electroni, protoni sau alte particule) a ţesuturilor multiplicate excesiv. În general, se foloseşte pentru tratamentul cancerelor, dar există şi afecţiuni non-maligne care pot beneficia de RT (cicatrici keloide, pinteni calcaneeni, exoftalmia din boala Basedow, diverse tumori benigne etc).Cu toate astea, riscurile nu pot fi trecute cu vederea.
„Majoritatea tehnicilor de RT sunt externe, cu acceleratoare de particule. Sursa de iradiere se afla la distanţă (circa 100 cm) de pacient şi generează fotoni X de diverse energii care sunt dirijaţi către tumoră, absorbiţi în ţesuturi unde induc ionizări şi mai apoi leziuni în miezul celulelor (nucleu, adică ADN), incompatibile cu supravieţuirea acelei celule.
În cazul în care sursa de iradiere este în interiorul sau în imediata vecinătate a tumorii, intrăm în teritoriul barhiterapiei, aplicabilă în cancerele ginecologice, ORL, de sân, digestive, urologice (în primul rând prostata, dar şi pentru cancerele peniene), sarcoame de părţi moi sau alte indicaţii mai rare’’, precizează Conf.Dr. Gabriel Kacsó pentru Ce se întâmplă, doctore?!
Citeste mai mult aici
