Radioterapia foloseşte raze de înaltă energie sau radiaţii pentru a distruge celule canceroase în tratarea limfomului non-Hodgkin
Când radiaţiile sunt folosite în tratarea limfomului non-Hodgkin, de cele mai multe ori se realizeză cu un fascicul de radiaţie focalizat cu atenţie, ce vine de la un aparat din afara corpului. Aceste proceduri mai poartă numele de radiaţii externe. Toată această procedură nu este dureroasă.
Înainte de a începe tratamentul, echipa care se ocupă de tratament trebuie să efectueze măsurători atente pentru a determina unghiurile potrivite pentru ca radiaţiile să acţioneze la intensitate maximă, dar şi pentru a determina doza corectă.
Fiecare tratament durează câteva minute, deşi timpul de pregătire –aducerea pacientului la starea potrivită tratamentului- de obicei, durează mai mult. De cele mai multe ori, tratamentele se întind pe 5 zile/săptămână, timp de mai multe săptămâni.
Radiaţiile mai pot fi folosite, în unele cazuri, ca un medicament.
Radiaţiile ar putea fi folosite ca tratament principal pentru unele tipuri de limfom, în cazurile în care se depistează devreme (stadiul I sau II), deoarece aceste tumori răspund foarte bine la tratament. Pentru acele limfoame mai avansate, dar şi pentru cele care sunt mai agresive, radiaţia se foloseşte uneori împreună cu chimioterapia.
Pacienţii care primesc celule stem prin intermediul unui transplant ar putea avea nevoie de radiaţii pentru întregul corp, combinate cu doze mari de chimioterapie, astfel încercându-se să se omoare celulele limfomului din tot corpul.
Radioterapia poate fi, de asemenea, folosită pentru a ameliora simptomele cauzate de limfom, care s-a extins la organele interne, organe precum creierul sau măduva spinării, ori atunci când o tumoare cauzează dureri din cauza presiunii pusă pe nervi.
Efectele secundare ale radioterapiei depind de locul în care trebuie să acționeze radiaţia.
Reacţiile adverse pot fi:
- Modificări ale tenului similare cu arsurile de soare
- Oboseală extremă
- Greaţă
- Diaree
- Număr de celule sanguine mai mic
Greaţa şi diareea sunt mai frecvente în cazul în care radiaţiile acţionează asupra abdomenului.
Numărul diminuat de celule sanguine (globule roșii) poate cauza probleme precum:
- Oboseală şi slăbiciune (anemie – puţine globule roşii în sânge)
- Risc crescut de infecție (puţine globule albe în sânge)
- Sângerare în exces şi vânătăi uşoare (un număr scăzut de trombocite)
Radiațiile din zona gâtului și a capului pot duce la ulcerații la nivelul gurii, dar și la probleme de înghițire. La unii pacienți, după un timp, pot apărea probleme precum uscarea gurii.
Radiațiile din zona pieptului pot provoca iritații ale esofagului (tubul care leagă gâtul de stomac). Acest lucru poate avea ca urmări probleme de înghițire și tulburări de alimentație.
De cele mai multe ori aceste efecte trec la puțin timp după încheierea tratamentului. Posibilele efecte secundare pe termen lung ale tratamentului cu radiații pot fi mult mai grave.
Radioterapia de la nivelul pieptului poate provoca afecțiuni pulmonare și poate duce la probleme de respirație. Ea poate afecta, deopotrivă și inima, crescând șansele unui atac de cord.
Radiațiile din zona gâtului pot provoca probleme pe viață cu glanda tiroidă. Acest lucru poate duce la oboseală și creștere în greutate, probleme ce pot fi controlate cu pastile ce conțin hormoni tiroidieni. De asemenea, crește și posibilitatea unui accident vascular.
Efectele secundare ale radioterapiei cerebrale, de obicei, devin serioase în primul sau al doilea an de tratament, existând posibilitatea apariției durerilor de cap, pierderilor de memorie, schimbului de personalitate sau probleme de concentrare.
Se pot forma alte tipuri de cancer în zona care a fost tratată cu radiații. De exemplu, radiațiile din zona pieptului pot crește riscul de apariție a unui cancer pulmonar (mai ales la fumători) și a cancerului la sân. De menționat că acest lucru se întâmplă rar.
Sursa: Cancer.org
