Laringele este un organ tubular, situat în partea superioară a traheei, cu rolul de a asigura trecerea aerului către plămâni și de a proteja căile respiratorii împotriva aspirării alimentelor sau a lichidelor.
Laringele este compus din următoarele elemente principale:
- Epiglota, structură cartilaginoasă situată la baza limbii, care se ridică pentru a acoperi deschiderea către laringe în timpul înghițirii, astfel încât alimentele să nu intre în căile respiratorii;
- Cartilajul tiroidian, cel mai mare cartilaj al laringelui ce formează o proeminență în partea din față a gâtului, cunoscut ca “mărul lui Adam”;
- Cartilajul cricoid, care este un inel cartilaginos, situat imediat sub cartilajul tiroidian, cu rol de a susține laringele și cartilajele aritenoide, două structuri situate pe partea posterioară a laringelui;
- Între cartilajele aritenoide și cel tiroidian, se află corzile vocale, două benzi de mușchi și țesut conjunctiv, care în timpul vorbirii se contractă și vibrează, producând sunetul.
Stadializarea cancerului de laringe
Atunci când vorbim de cancerul de laringe, primul lucru pe care îl facem, este stadializarea lui. Cea mai folosită metodă de stadializare, este cea propusă de Comitetul American de Cancer (AJCC), care utilizează scorul TNM, unde “T” este folosit pentru tumora primară, “N” pentru ganglioni, care este răspândirea regională a tumorii și “M” folosit pentru clasificarea răspândirii bolii la distanță, cunoscut și sub termenul de metastaze. În funcție de valorile scorurilor TNM, se formează un stadiu general, cu o valoare de la I până la IV, unde I este o valoare incipientă a bolii și cu cât crește valoarea, boala este mai avansată. În funcție de stadiul bolii, se organizează planul de tratament. Opțiunile de tratament sunt: chirurgia, chimioterapia, radioterapia. Recent s-a introdus și imunoterapia.
Radioterapia ca metodă de tratament în cancerul de laringe
Radioterapia este o opțiune de tratament pentru cancerul de laringe, fie ca singur tratament sau în combinație cu chirurgia sau chimioterapia. Aceasta folosește razele X sau alte tipuri de radiații pentru a distruge celulele canceroase. Ea poate fi administrată sub formă de radioterapie externă (EBRT) sau brahiterapie (radioterapie internă).
Radioterapia externă presupune administrarea de radiații prin intermediul unui aparat de radioterapie, care trimite fascicule de radiații spre zona afectată. Acest tip de radioterapie poate fi utilizat în mai multe moduri:
- Radiația poate fi administrată în doze mari, pentru a distruge tumora primară (radioterapie curativa);
- Poate fi utilizată pentru a preveni o recidivă a cancerului după tratamentul chirurgical (radioterapie adjuvantă);
- Poate fi folosită și pentru a ameliora simptomele cancerului de laringe, precum durerea sau dificultățile de respirație sau de înghițire.
Efectele secundare ale radioterapiei în cancerul de laringe
Radioterapia are și efecte secundare, în special în zona tratată, cum ar fi: iritații ale pielii, oboseală, dureri de gât și probleme de înghițire. Uneori, pot apărea și efecte secundare pe termen lung, cum ar fi cicatrici sau fibroza pulmonară.
Dr. Dorin Ordean
Medic Specialist Radioterapie
Amethyst-Alba-Iulia
