S-a descoperit că răspândirea agresivă a unei tumori cerebrale frecvente și mortale poate fi încetinită în mod semnificativ în experimentele efectuate asupra șoarecilor de laborator, prin întreruperea comunicării dintre unele celule canceroase, conform unei echipe de cercetători de la Facultatea de Medicină din cadrul Universității din Florida (UF).
Această tehnică crește cu 50% rata de supraviețuire a pacienților ce prezintă glioblastom, fiind testată pe șoarecii de laborator, precizează Loic P. Deleyrolle, Ph.D., asistent universitar și cercetător în cadrul departamentului de neurochirurgie al Facultății de Medicină UF.
„Cercetătorii s-au axat asupra întreruperii comunicării de la celulă la celulă, ce permitea răspândirea celulelor stem canceroase. În acest scop, au analizat un canal folosit de celulele canceroase pentru a transporta molecule. Prin blocarea căii lor de comunicare, celulele moarte rămân sub control,” afirmă Dr. Deleyrolle.
Au fost implicați în acest studiu condus de către Dr. Deleyrolle opt cercetători de la Universitatea din Florida. Aceștia au colaborat cu cercetătorii de la Clinica din Cleveland și cei de la Universitatea Berkeley din California, iar rezultatele descoperirilor au fost recent publicate în revista de specialitate „Raport Celular.”
Glioblastomul reprezintă cea mai frecventă tumoră cerebrală în rândul adulților, pentru care încă nu există nici un tratament eficient pe termen lung, iar pacienții supraviețuiesc de obicei până la 12-15 luni în urma diagnosticului, conform Institutului Național Oncologic. Aceste tumori intracraniene cu grad înalt de malignitate se dezvoltă de obicei în cea mai mare parte a creierului și se pot răspândi rapid.
Cercetătorii au analizat conexina 46, o proteină ce reprezintă o componentă esențială a celulelor stem canceroase, aceasta făcând parte din canalele intercelulare de joncțiune distantă. Canalul intercelular ce permite schimbul de molecule si ioni între celule, este crucial pentru creșterea glioblastomului, conform oamenilor de știință.
„Când închidem acele canale în celulele stem canceroase, putem reduce în mod semnificativ abilitățile de formare tumorală a celulelor,” precizează Deleyrolle.
Dezvoltarea tumorii a fost încetinită semnificativ în cazul șoarecilor cărora li s-a administrat o combinație între 1-octanol, inhibitorul canalului intercelular de joncțiune distantă și temozolomide, un medicament utilizat în chimioterapie. După 100 de zile, toți șoarecii de laborator ce prezentau suprimarea genetică a conexinei 46 erau încă în viață. Prin comparație, toți șoarecii cărora nu li se suprimase conexina 46 au decedat în aproximativ două luni.
Cu toate că tehnica trebuie testată și asupra oamenilor, Deleyrolle precizează că implicațiile acesteia sunt clare și relevante. În momentul de față, un pacient cu glioblastom poate prezenta o rată de supraviețuire cuprinsă între 12-15 luni. De asemenea, pacienții pot dezvolta o rezistență la temozolomide când este administrat și în chimioterapie, scurtându-li-se speranța de viață.
„Orice creștere importantă a ratei de supraviețuire înseamnă o îmbunătățire semnificativă, deoarece tratamentele actuale prezintă doar câteva săptămâni de eficacitate,” afirmă Deleyrolle.
Un alt motiv de bucurie îl reprezintă faptul că toți compușii ce au fost testați în calitate de inhibitori sunt incluși în studii clinice de actualitate. Carbenoxolone este utilizat în anumite țări din Europa în tratamentul ulcerului, iar 1-octanol este folosit ca un tratament experimental pentru tremur în America. Aceste studii clinice ajută la scurtarea perioadei de experimentare a acestor medicamente pentru tratamentul glioblastomului, conform lui Deleyrolle.
„Deoarece inhibitorii canalului intercelular de joncțiune distantă prezintă funcții prezente în multe organe și țesuturi, unul dintre următorii pași ce trebuie urmați în cercetare este determinarea celor mai eficiente și tolerabile concentrații ale inhibitorilor. Este necesar de asemenea să se investigheze mai mult mecanismul datorită cărora inhibitorii devin eficienți. Cu toate acestea, studiile clinice pot începe abia peste câțiva ani,” afirmă Deleyrolle.
Tratamentul glioblastomului prezintă numeroase obstacole deoarece numărul de celule poate varia drastic, chiar și în interiorul unei singure tumori, așa că întreruperea lanțului comunicării de la o celulă la alta reprezintă o altă armă potențială pentru a lupta împotriva acestei afecțiuni. Dacă această nouă terapie este aprobată și introdusă în studii clinice, Deleyrolle afirmă că probabil va putea fi folosită împreună cu radioterapia și chimioterapia tradițională. De aceea, omul de știință face demersuri pentru a putea obține o nouă bursă federală în scopul cercetării procesului de translație.
„Când se pune problema tratării unei afecțiuni atât de complexe, nu există nici un tratament magic și mai ales administrat într-o singură ședință. Trebuie să găsim multiple și complexe abordări,” concluzionează Deleyrolle.
Sursa : news-medical.net
