Cancerul de sân în sarcină

Sarcina reprezintă categoric unul din evenimentele definitorii în viața unei femei și a unui cuplu. Complexitatea fiziologică și psihologică a întregului parcurs al unei sarcini este încă departe de a fi înțeleasă. Dar există și momente care umbresc ceea ce ar trebui să fie fericirea nașterii.

Practica curentă a clinicii noastre cuprinde un număr tot mai mare de paciente cu cancere asociate sarcinii.

Cancerele asociate sarcinii sunt rare. În peste 50% din situații este vorba de cancere de sân și cancere de col uterin. Definiția cancerelor asociate sarcinii curpinde cazurile depistate în timpul sarcinii și în primul an după naștere. În acest moment 1 femeie din 3000 de femei însărcinate dezvoltă cancer de sân.

Probablitatea este cu atât mai mare cu cât vârsta pacientei este mai înaintată.  Cauza principală o reprezintă fenomenul de imunosupresie (scăderea nivelului apărării imune) fenomen fiziologic în timpul sarcinii. O serie de gene care controlează apariția cancerelui sunt subexprimate. Este cazul genei p63- o genă supresoare tumorală care este la nivele mult diminuate în timpul sarcinii.

Din punct de vedere al profilului imunohistochimic există o tendință clară de prezentare sub forme mai agresive, respectiv carcinoame mamare triplu negative.

Succesiunea de pași în vederea diagnosticului complet și a unei opțiuni terapeutice este mai dificil de efectuat pentru că investigații de de tip computer tomograf nu pot fi efectuat în timpul sacinii datorită potențialului efect teratogen pe care îl au radiațiile asupra fătului. Ecografia mamară, biopsia tru cut a formațiunii primare și un RMN abdomino plevin și eventual cerebral sunt investigații care pot fi efectuate în condiții de siguranță.

În condițiile în care boala este limitată în sân și de dimensiuni mici un act chirurgical  curativ poate fi efectuat în siguranță. Tehnica ganglionului santinelă, fie cu Tc99 fie cu colorant albastru este consideratea mult prea invazivă și nu este indicate în sarcină conform celor mai multe ghiduri terapeutice.

Chimioterapia este o opțiune terapeutică și poate fi luată în considerare din trimestrul II de sarcină (din luna a 4a). Antraciclinele, ciclofosfamida, derivații de fluoropyrimidine chiar și taxanii s-au dovedit utili și fară risc pentru făt. Riscul de malformații în acest contrext est la fel de mare ca și riscul populației generale (1,3%). Se preferă administrările săptămânale celor la 2 sau 3 săptămâni datorită unor riscuri de complicații hematologice mai mici.

Chimioterapie se oprește în săptămână 35. De obicei nașterea este provocată în săptămânile 37-38 dacă dezvoltarea fătului o permite. Terapiile țintite necesare în cadrul bolilor Her amplificated și terapiile hormonale nu pot fi utilizate în timpul sarcinii.

Aceastea, alături de radioterapie, por fi utilizate doar post partum.

Tinand cont de particularitățile acestei situații se așteaptă rezultate terapeutice mai bune cu utilizarea imunoterapiei la aceste paciente. De aemenea profilarea completă genetică mutațională sau de tip microARN poate evidenția ținte terapeutice noi la aceste paciente reversand în viitor prognosticul infaust.

Dr. Andrei Ungureanu
Medic Primar Oncologie Medicala
Amethyst Cluj