Radioterapia stereotactică. Cea mai modernă tehnică de radioterapie, disponibilă în centrele Amethyst

Radioterapia stereotactică datează de mai mult de 50 de ani; totuși, această formă de tratament a intrat în domeniul radioterapiei în urmă cu 20–25 de ani. Inițial o tehnică exotică, radioterapia stereotactică a devenit o metodă consacrată, larg răspândită, caracterizată prin livrarea iradierii cu o precizie geometrică foarte mare. Metoda este utilizată în special pentru tumori craniene (benigne sau maligne), dar a fost adaptată în ultima vreme și pentru alte localizări tumorale.

Ce este stereotaxia?

Stereotaxia (stereo + taxis – greacă, orientare în spațiu) este o metodă care definește un punct în corpul pacientului prin utilizarea unui sistem tridimensional extern de coordonate care este atașat de pacient. Radioterapia stereotactică folosește această tehnică pentru a poziționa un punct de referință țintă, definit în tumoră, în izocentrul aparatului de iradiere (LINAC, gamma-knife, etc.) cu o precizie ridicată. Aceasta are ca rezultat o livrare foarte precisă a dozei de radiație într-un volum țintă (tumoră). Scopul este de a cuprinde volumul țintă într-o zona de doză mare și, prin intermediul unui gradient de doză abrupt, poate cruța țesutul normal din jur. Astfel, precizia acestui tip de tratament este foarte mare (1–2 mm). Radioterapia stereotactică se efectuează cu ajutorul mai multor tipuri de aparaturi: unități gamma-knife care utilizează surse de Cobalt 60, acceleratoare liniare dedicate (cyber-knife) și unități LINAC (acceleratoare liniare standard adaptate pentru stereotaxie).

Pentru a oferi un tratament sigur și eficient, din punct de vedere tehnic, este necesar să fie îndeplinite următoarele cerințe:

1. Imobilizarea sigură a pacientului, realizată de obicei folosind dispozitive de fixare personalizate;

2. Localizarea precisă a tumorii folosind una sau mai multe metode de ghidare imagistică care implică verificarea printr-un Computer Tomograf, imagistică steroscopică, etc; înainte sau în timpul aplicării tratamentului;

3. Adaptarea tratamentului la mișcările tumorii (mai ales pentru tumorile hepatice și pulmonare)  – opțiunile includ extinderea adecvată a volumului țintă pentru a ține cont de mișcare, controlul respirației (inspir profund controlat sau compresie abdominală), sau folosirea unor tehnici prin care iradierea se face automat doar în anumite momente ale respirației (aparatul va urmări respirația și va iradia doar când tumora se află în poziția de tratament).

Tratamentul poate fi administrat într-o singură fracție (radiochirurgie) sau sub formă de fracții multiple (radioterapie stereotactică fracționată).

Intenția radiochirurgiei este de a produce o distrucție tumorală suficientă într-o singură fracțiune, cu scopul de a eradica tumora. Acest tip de iradiere (într-o singură ședință) necesită o doză mare de radiații ce poate produce efecte secundare țesutului normal situat aproape de tumoră. Radioterapia stereotactică fracționată combină precizia localizării tumorii și aplicarea unor doze crescute cu avantajul radiobiologic al radioterapiei fracționate, adică împărțirea dozei totale în părți mai mici, permite astfel repararea leziunilor  din țesutul normal în timpul dintre fracţiuni. Intervale de timp mai mari de 6 ore între fracții poate în mod semnificativ reduce riscul de efecte secundare în țesutul normal.

În cele mai multe cazuri, pacienții își pot relua toate activitățile normale în decurs de una sau două zile.

Efectele secundare ale radioterapiei stereotactice

Efectele secundare ale tratamentului includ probleme care apar ca rezultat al tratamentului în sine, precum și din cauza efectelor asupra celulelor sănătoase din apropierea zonei de tratament.

Numărul și severitatea reacțiilor adverse vor depinde de tipul de radiații, doza administrată și de partea corpului care este tratată.

Radioterapia poate provoca reacții adverse timpurii în timpul sau imediat după tratament și de obicei dispar în câteva săptămâni. Efectele secundare tardive pot apărea luni sau ani mai târziu. Efectele secundare precoce frecvente ale radioterapiei includ oboseala și eventual problemele pielii. Pielea din zona de tratament poate deveni mai sensibilă, roșie, iritată. Alte modificări ale pielii includ uscăciunea, mâncărimea, descuamarea și formarea de vezicule.

În funcție de zona tratată, alte reacții adverse precoce pot include:

  • Căderea părului în zona de tratament;
  • Dificultăți la înghițire;
  • Probleme de alimentație și digestie;
  • Diaree;
  • Greață și vărsături;
  • Dureri de cap;
  • Durere și umflare în zona de tratament.

Efectele secundare tardive, care sunt rare, apar la luni sau ani de la tratament și sunt adesea permanente. Acestea includ:

  • Modificări ale creierului;
  • Modificări ale măduvei spinării;
  • Modificări pulmonare;
  • Modificări ale rinichilor;
  • Modificări ale colonului și rectului;
  • Infertilitate;
  • Modificări articulare;
  • Fracturi.

Radioterapia stereotactică vizează tumora foarte precis și riscul de afectare a țesuturilor normale din jur este scăzut. Prin urmare, efectele secundare pot fi mai mici decât în cazul altor tipuri de radioterapie.

Din păcate, puteți avea în continuare efecte secundare. Ca și în cazul oricărei radioterapii, efectele secundare afectează doar partea din corp către care este vizat tratamentul.

Dr. Ovidiu Bunta
Medic Specialist Radioterapie
Director Medical Amethyst Timișoara