Rolul radioterapiei în cancerul de sân

Radioterapia în cancerul mamar este, în majoritatea cazurilor, efectuată după chimioterapie și intervenția chirurgicală. Practic adăugarea radioterapie la tratamentul tumorilor mamare a permis ca multe paciente care înainte ar fi pierdut sânul în întregime (prin mastectomie radicală) să poată beneficia de o sectorectomie – extirpare chirugicala în limite de siguranță oncologică doar a formațiunii tumorale, cu beneficii clare din punct de vedere estetic, psihologic și cu rezultate similare din punct de vedere medical. Cu alte cuvinte, pentru majoritatea pacientelor, tratamentul cu sectorectomie urmată de radioterapie este echivalent cu  o mastectomie radicală.

Un alt beneficiu al radioterapiei este scăderea riscului de recidivă locală (reapariția bolii la nivelul sânului sau dacă vorbim de o pacientă cu mastectomie radicală reduce reapariția bolii la nivelul peretelui toracic). 

Radioterapia fiind un tratament local vine cu beneficii și efecte secundare strict pe volumul tintă iradiat și în apropierea acestuia. Cu tehniciile moderne de radioterapie (IMRT, VMAT), și împreună cu diverse metode de control al mișcării zonei iradiate pe parcursul ședinței de radioterapie (cum ar fi radioterapia în respirație controlată – ex DIBH),  specifice Clinicilor Amethyst, se reușește o iradiere optimă a volumului tintă, iar dozele primite de organele sănătoase din apropiere, în special inima și plămânii, au fost reduse considerabil.

Printre efectele secundare merită menționată toxicitatea cardiacă, cu precădere  când avem  afectat sânul stâng, ce se traduce pentru paciente  printr-o  creștere a frecvenței problemelor de natură cardiologică. Plămânul este alt organ din apropierea zonei iradiate și porțiunile adiacente volumului iradiat pot fi afectate, dar rar acest lucru are un impact în viață de zi cu zi a pacientei. 

Odată cu o limfadenectomia (partea intervenției chirugicale care constă în extirparea ganglionilor din axilă) poate să apară secundar un edem al brațului. Radioterapia, atunci când este nevoie de iradierea axilei, lucru care merită făcut pentru a scădea șansele reapariției bolii la acest nivel, poate favoriza acest edem. 

Radioterapia propriuzisă constă în ședințe de 10-15 minute în care pacienta trebuie să rămână nemișcată, poziționată pe repere anatomice exacte, în timp ce un aparat (accelerator liniar) administrează pe volumul tintă radiația ionizantă (radiație X) de mare energie. 

Selecția zonelor ce vor fi iradiate se face pe baza unei examinări computer tomograf (CT) de radioterapie. Pe imaginiile respective și în funcție de stadiul bolii, medicul radioterapeut delimitează zonele unde doza stabilită de radiație trebuie să ajungă. Tot cu această ocazie se alege poziția exactă în care se vă efectua tratamentul, care trebuie să fie reproductibilă și  cât mai comodă pentru pacientă. 

Desi durata unei ședințe este de doar 10-15 minute este nevoie de 15 până la 33 de fracțiuni (ședințe de radioterapie) cu o medie de 25 în general, efectuate 1 pe zi, 5 pe săptămână. Tratamentul în sine este relativ bine tolerat de către pacientă. Pe parcusul radioterapiei poate apărea o inflamație a pielii în zona iradiată, rar problematică și ușor tratabilă fară a necesita întreruperea radioterapiei. 

În oncologia modernă tratamentul este unul multidisciplinar (oncolog medical, radioterapeut, chirurg, imagiști și anatomo-patolog), așa cum este practicată în cadrul clinicilor Amethyst ,radioterapia fiind unul din tratamentele care contribuie la creșterea șanselor de a avea o viață cât mai apropiată de cea anterioară diagnosticului.

Dr. Alexandru Iacob
Medic Specialist Radioterapie Cluj