Telemedicina în oncologie – sunt discuțiile online suficiente?

Doctor Andrei Ungureanu, medic primar oncologie medicală în cadrul Clinicii Amethyst Cluj, vorbește despre schimbările survenite în relația cu pacienții, în contextul pandemiei de Covid-19. Telemedicina , o soluție! Mai jos, aveți textul integral al interviului acordat sitului www.politicidesanatate.ro

În tot acest an pandemic, activitatea medicilor s-a schimbat semnificativ, mai ales din punct de vedere al mijloacelor utilizate pentru consultația și monitorizarea pacienților și al programului de muncă. Telefon, SMS, WhatsApp, Messenger, Facebook, Zoom – toate au devenit uzuale în activitatea de zi cu zi a medicilor și aproape la orice oră.

Cât de mult au ajutat aceste metode în managementul afecțiunilor oncologice și ce ne așteaptă în continuare, din punct de vedere al telemedicinii, ne-a explicat dr. Andrei Ungureanu, medic primar oncologie medicală, Amethyst Cluj-Napoca, membru al Comisiei de Oncologie din Ministerul Sănătății.

Ce a însemnat pandemia din punctul de vedere al medicului oncolog? Cum s-a schimbat activitatea cu pacientul?

Toate restricțiile care au existat în acest an, temerile unor pacienți, imposibilitatea de a ajunge la medic au însemnat, de fapt, dublarea volumului de muncă, cel puțin în cazul meu. În toată această perioadă pandemică, testarea pentru COVID-19 a fost gratuită pentru pacienții aflați în tratament oncologic.

Pacientul programat la chimioterapie face dimineața, gratuit, testul COVID-19 și analizele, iar în jurul amiezii, după eliberarea rezultatelor testărilor COVD-19, pacientul intră în clinică și începem tratamentul. Astfel încât programul ajunge de cele mai multe ori până la ora 19.00-20.00.

Având un număr mare de cazuri nou diagnosticate și un număr mare de tratamente zilnice, pe de o parte, și un număr limitat de ore de muncă, pe de altă parte, partea de telemedicină, de monitorizare la distanță, a fost de mare ajutor și pentru mine, ca medic, dar și pentru pacienți. Sunt multe cazuri de pacienți vechi pe care i-am rugat să-și facă CT-ul în orașul din care sunt și să-mi trimită imaginile, astfel încât să nu se mai deplaseze pe distanțe mari dacă nu este neapărat nevoie.

Telemonitorizarea este mult mai ușor de făcut. Este vorba despre pacienți care au făcut tratamente oncologice și pe care îi evaluăm în timp. De cele mai multe ori, este vorba de pacienți vindecați sau cu boală ținută sub control și care au indicație periodică de a face niște investigații imagistice, de laborator.

Și înainte mai făceam această telemonitorizare, dar acum, în pandemie, ne-a fost de mare ajutor. Chiar au fost cazuri, de exemplu, la început, când Suceava era în carantină și aveam pacienți care nu puteau să iasă din localitate, dar trebuiau neapărat monitorizați – au făcut CT-ul acolo și am discutat după aceea online.

Cum credeți că vor evolua lucrurile după această pandemie din care sperăm să ieșim cât mai curând?

Telemedicina nu va înlocui medicina. Este clar. Telemedicina are anumite momente când poate să fie foarte importantă, cu siguranță pentru evaluări, pentru telemonitorizare, în principiu. Unui pacient pe care l-ai mai văzut de câteva ori față în față, de cinci-șase ori în timpul chimioterapiei, este mai ușor să-i faci monitorizare ulterioară. Însă pentru diagnosticul inițial, este nevoie de o vizită la medic.

Consultația inițială se poate face la distanță (teleconsultație), îi expui pacientului elementele generale, clasice din patologia lui, îi faci un plan în mare, dar trebuie să te întâlnești cu el, să discuți și detaliile. Tratamentul nu poate începe fără o întâlnire directă cu pacientul. Cu siguranță, telemonitorizarea și teleconsultația își au rolul lor, dar nu înlocuiesc prezența fizică.

Adevărul, dacă este neplăcut, e greu de spus online

Discutând despre teleconsultație, cât de greu este, ca medic, să calibrezi informațiile pe care le dai pacientului și să gestionezi reacțiile acestuia?

Nu toate bolile se pretează la teleconsultație în condiții echivalente cu o consultație face to face. Una este un cancer de pancreas, în care te poți uita pe CT, și alta este un cancer de sân, de col uterin, de prostată, de rect, în care trebuie să consulți clinic pacientul. Apoi, este felul în care îi dai vestea pacientului sau felul în care îi spui despre boală, despre stadiul bolii, despre opțiuni terapeutice.

În momentul în care pacientul este în cabinet, îți dai seama cum calibrezi informația pe care i-o dai, ceea ce prin ecran nu ai cum. De multe ori, pacienții primesc multe informații în timp scurt, deși, în mod normal, în oncologie, datele ar trebui oferite în succesiune, în perioada pandemiei prin discuții online cu pacientul este greu de calibrat câtă informație oferi de la început.

Sunt foarte multe informații și prea puține fericite, în oncologie. Dacă i se transmit toate deodată, pacientul poate să cadă psihic, să cedeze sub presiunea informațiilor. Chiar și în cazul unor cancere curabile, vestea diagnosticului care înseamnă certitudinea unui cancer nu poate să fie echilibrată prin vestea că boala e curabilă. Pentru că nu poți garanta curabilitatea.

Cancerul e certitudinea, curabilitatea e probabilitate înaltă și atât. Pentru cazurile noi, una e când vezi pacientul în față, când îi explici, uitându-te în ochii lui, cam ce are de făcut, eventual, dacă pacientul dorește, întorci laptopul, desktopul, îi arăți ghidul european, alta e să transmiți toate acestea online. Adevărul, dacă este neplăcut, e greu de spus online. Comunicarea veștilor proaste este întotdeauna mai dificil de făcut online. Dar nu înseamnă că nu se poate.

Ce se face în consultațiile față în față și nu se poate face online?

De exemplu, în clinică avem psiholog. Sunt pacienți panicați, încep să plângă în timpul consultației și, în acest moment, dacă ne aflăm în clinică, este ușor să chemi psihologul din cabinetul alăturat, care poate discuta cu el, îl poate calma. Online este destul de dificil de gestionat acest aspect psihologic, mai ales la cazurile nou diagnosticate. Nu știm cât este de sensibilă persoana respectivă, nu știm ce boli mai are, nu știm cine mai este în jurul lui, etc.

Existența comisiilor oncologice este esențială, iar tehnica poate fi de mare ajutor. Sunt folosite teleexpertiza și teleasistența suficient?

Eu am avantajul de a lucra într-o clinică în care fiecare caz este discutat, în fiecare zi, într-o comisie oncologică. La 12.30 întrerupem lucrul și participăm toți, fără excepție, online la comisia oncologică. Ne uităm la CT-uri, sunt 15-20 de noi cazuri pe zi. Suntem trei medici de oncologie medicală și șapte medici de radioterapie, psiholog clinician, nutriționist, medic radiolog.

Dacă un pacient îmi raportează că are o problemă și îmi trimite niște imagini, imediat ne uităm în comisia oncologică – aceste discuții sunt, cumva, esența funcționării noastre. Evident, colaborăm și cu medici oncologi din alte unități: dacă ne solicită ajutorul, ei pot intra în comisia oncologică, ne pot expune cazurile pe care le au și ne pot cere asistență. Colaborarea aceasta există și este inevitabilă. Înseamnă, de fapt, bunul mers spre normalitate.

de Valentina Grigore