Meniu
Meniu
În România sunt diagnosticate anual aproximativ 4000 de cazuri noi de cancer de stomac, fiind mai frecvent în rândul bărbaților (2.500) decât în cazul femeilor (1.500 cazuri).
Cancerul de stomac, denumit și cancer gastric este o tumoare malignă care apare atunci când un grup de celule anormale se dezvoltă în interiorul stomacului.
Aceste celule au abilitatea de a invada țesuturile și de a se răspândi către organe aflate la distanță.
Cancerul gastric prezintă de multe ori simptome nespecifice și din această cauză majoritatea pacienților se prezintă la medic cu boală în stadiu avansat. Aceste semne ale cancerului de stomac sunt adesea similare cu cele pe care le manifestă pacienții cu gastrită sau ulcer. Din acest motiv cancerul gastric – de multe ori – este diagnosticat târziu.
Simptomele incipiente ale cancerului de stomac pot include:
Este important să se verifice orice posibile simptome ale cancerului de stomac cât mai curând.
Până în prezent s-au identificat un număr de simptome alarmante:
Simptomele cancerului de stomac mai avansat ar putea include:
Cancerul începe cu o modificare în structura ADN-ului. ADN-ul este un component ce se găsește în fiecare celulă a ființelor vii, fiind esențial pentru identificarea fiecărui organism. De asemenea, ADN-ul oferă celulelor un set de informații de bază, ca de exemplu momentul creșterii și reproducerii.
O schimbare în structura ADN-ului este cunoscută sub denumirea de mutaţie şi poate altera instrucţiunile care controlează creşterea celulelor. Acest lucru înseamnă faptul că celulele continuă să crească în loc să se oprească atunci când trebuie, ceea ce duce la reproducerea celulelor în mod incontrolabil, producând o porţiune de ţesut numit tumoră.
Nu se ştie cu exactitate încă ce anume declanşează modificări ale ADN-ului care duc la cancerul de stomac şi de ce doar un număr mic de persoane dezvoltă cancerul de stomac.
Cu toate acestea, există un număr semnificativ de factori de risc pentru cancerul gastric, și anume:
Riscul de a dezvolta cancer de stomac creşte odată cu vârsta. Majoritatea cazurilor apar la persoane de peste 55 de ani cu o medie de vârstă în jur de 70 la momentul diagnosticării.
Fumătorii pot fi de două ori mai predispuşi la dezvoltarea cancerului de stomac în comparaţie cu nefumătorii. Acest lucru se datorează faptului că fumul de ţigară va fi întotdeauna înghiţit la inhalare ajungând în stomac, iar tutunul conţine multe substanţe dăunătoare care pot deteriora celulele.
Cu cât fumaţi mai mult şi pentru o perioadă mai lungă, cu atât mai mare este riscul. În cazul fumătorilor obişnuiţi sunt şanse cu 1 ½ mai mari de a dezvolta cancer de stomac decât în cazul nefumătorilor.
H. Pylori este un tip de bacterie frecvent întâlnit la majoritatea populaţiei lumii.
În cazul celor mai multe persoane, bacteria este inofensivă, dar de cele mai multe ori H. Pylori provoacă afecțiuni precum ulcerele de stomac, crizele recurente de indigestie sau inflamaţiile cronice ale mucoasei stomacale (gastrită atrofică).
Cercetările au descoperit faptul că persoanele cu gastrită atrofică severă prezintă cel mai ridicat risc de dezvoltare a cancerului de stomac, deşi acest risc este foarte mic.
O dietă bogată în sare, legume murate (precum ceapa murată sau piccalilli), peştele sărat şi carnea afumată (precum pastramă sau carnea de vită afumată) creşte riscul apariţiei cancerului gastric.
Ţările în care acest tip de alimentație este populară, precum Japonia, China, prezintă un număr mai mare de cazuri de cancer de stomac, mai mare decât se anticipează în mod normal.
Probabilitatea să dezvoltaţi cancer gastric este destul de mare în cazul în care există o rudă apropiată (de exemplu: unul dintre părinţi, fratele/sora) ce manifestă această boală. Conform unor studii, incidența apariției cancerului de stomac la alt membru al familiei crește cu aproximativ 1 ½ .
Explicaţia pentru care această afecţiune are legătură cu gradul de rudenie nu este încă clarificată; se presupune că eventuala conexiune dintre membrii unei familii şi apariţia cancerului de stomac este dată de faptul că aceştia prezintă aceiaşi factori de risc.
În aproximativ 1 din 50 de cazuri, testele au demonstrat că indivizii prezintă mutaţii genetice (modificări produse în materialul genetic, putând afecta anumite regiuni mai mici sau mai mari situate de-a lungul uneia sau mai multor gene) în gena ce codifică caderina E (CDH1). Caderina E este un membru al familiei caderinelor, proteine cu rol esenţial în stabilirea şi menţinerea polarităţii celulelor epiteliale. Cancerul gastric prezintă o expresie redusă a caderinei E în raport cu celulele normale. Acest efect de cauzalitate dintre pierderea expresiei CDH1 şi apariţia tumorii a fost demonstrată utilizând linii celulare de carcinom şi modele transgenice nu numai în cazul acestui tip de cancer, dar şi în rândul cancerului intestinal, mamar, ovarian.
Cercetările privind cancerul de stomac au arătat, de asemenea, că persoanele cu grupa de sânge A prezintă un risc ridicat pentru dezvoltarea acestui tip de tumoră. Întrucât grupele de sânge se moştenesc de la părinţi şi nu se schimbă în timpul vieţii, acest lucru reprezintă un argument pentru care istoricul familial poate fi un risc în apariţia cancerului.
Pe de altă parte există anumite boli genetice, precum: sindromul Peutz Jeghers, cancerul colorectal nonpolipozic ereditar, polipoza adenomatoasă familială care reprezintă predispoziţii pentru dezvoltarea cancerului de stomac. Dintre aceste trei afecţiuni enumerate anterior, polipoza adenomatoasă familială (FAP) face mai probabilă apariţia unei tumori gastrice. FAP provoacă apariţia a sute de polipi (creşteri mici), care se formează în sistemul digestiv (în special la nivelul colonului) şi care conduc la riscul de a dezvolta cancer intestinal.
Dacă aţi avut un alt tip de cancer, precum cancer de esofag sau limfom non-Hodgkin (formă de cancer care se dezvoltă la nivelul celulelor sanguine albe în sistemul autoimun), prezentaţi un risc crescut de a dezvolta cancer de stomac.
Există şi alte tipuri de cancer care fac mai probabilă dezvoltarea cancerul de stomac atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Pentru bărbaţi, riscul de cancer de stomac este mai crescut dacă există în antecedente cancer de prostată, vezical, de intestin sau testicular. Pentru femei, riscul de a dezvolta cancer de stomac creşte dacă înainte au fost diagnosticate cu cancer ovarian, mamar sau de col uterin.
Dacă aveţi anumite afecţiuni medicale (precum cele enumerate mai jos), acestea pot creşte riscul de dezvoltare a cancerului de stomac.
Dacă aţi avut în antecedente una sau mai multe intervenţii chirurgicale la nivelul stomacului sau într-o anumită regiune a corpului stomacului este mult mai posibil să dezvoltaţi cancer gastric.
Aceasta poate include intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea unei părţi a stomacului (intervenţie cunoscută ca gastrectomie parţială), intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea parţială a nervului vag (nervul care poartă informaţia de la creier la organele precum inima, plămâni şi sistemul digestiv) sau intervenţie chirurgicală pentru a trata ulcerul.
Cancerul de stomac se poate răspândi în 3 moduri:
Cancerul de stomac care se răspândeşte la o altă parte a corpului este cunoscut sub numele de cancer de stomac metastatic.
Dacă aveţi simptome similare cu cele ale cancerului de stomac, ar trebui să consultaţi medicul de familie cât mai repede posibil. Acesta va discuta cu dvs. despre simptomele pe care le aveţi şi vă va examina stomacul pentru prezenţa unor noduli sau a unor zone de sensibilitate.
Dacă medicul generalist consideră că e posibil să aveţi cancer de stomac, acesta vă va trimite la un medic specialist pentru analize. Aceste analize pot include analiza sângelui şi o radiografie pulmonară pentru a vă evalua starea generală de sănătate. De asemenea, este posibil să efectuaţi și o analiză a scaunului pentru a observa dacă prezintă sânge.
Diferitele analize pe care le puteţi efectua pentru diagnosticarea cancerului de stomac sunt prezentate mai jos:
Endoscopie sau ecografie endoscopică
Aceasta este o procedură în care un specialist examinează interiorul stomacului folosind un dispozitiv cunoscut sub numele de endoscop. Endoscopul care este un tub lung, subţire şi flexibil, prevăzut în capăt cu o lumină şi cu o cameră video.
Dacă va trebui să faceţi o endoscopie, nu trebuie să mâncaţi sau să beţi nimic între patru şi opt ore înainte de procedură; se procedează astfel pentru a obține golirea stomacului şi a duodenului (porţiunea superioară a intestinului subţire).
În timpul endoscopiei veţi fi treaz, însă vi se va administra intravenos un sedativ pentru a vă oferi senzaţia de somnolenţă şi relaxare. De asemenea, este posibil să se pulverizeze un anestezic local pe partea posterioară a gâtului, pentru a amorţi regiunea. Propriu-zis, endoscopia va dura aproximativ 15 minute, deşi este indicat să acordaţi un interval de aproximativ două ore pentru această procedură.
Ulterior endoscopul va fi trecut prin gât şi în stomac pentru ca specialistul să poată observa prezenţa de ulceraţii stomacale sau semne de cancer. Dacă se descoperă orice tip de ţesut posibil canceros, specialistul va recolta o probă din acesta pentru testare. Recoltarea probei mai este numită și biopsie. Biopsia va fi apoi examinată la un microscop într-un laborator, iar în urma rezultatelor putându-se determina dacă celulele respective sunt canceroase (maligne) sau necanceroase (benigne). Pentru rezultate se așteaptă de obicei între 7 și 10 zile.
Dacă medicul specialist suspectează că este posibil să aveți cancer în porțiunea superioară a stomacului, trebuie să faceți o ecografie în același moment cu endoscopia, procedură numită ecografie endoscopică. Această tehnică folosește unde sonore de frecvență înaltă pentru a realiza o imagine a stomacului, fiind utilizată, de obicei, pentru vizualizarea fetusului în uter.
În cazul în care veţi efectua o ecografie endoscopică, procedura constă în anexarea unei sonde ecografice la capătul endoscopului înainte ca aceasta să fie introdusă pe gât. Scanarea va ajuta la evidenţierea stadiului oricărui tip de cancer din porţiunea superioară a stomacului.
După efectuarea endoscopiei sau a ecografiei endoscopice, nu veţi putea conduce timp de mai multe ore din cauza sedativului administrat. Este posibil să simţiţi şi dureri de gât, care vor trece în câteva zile.
Tranzit baritat eso-gastro-duodenal
Examinarea de tranzit baritat eso-gastro-duodenal foloseşte un lichid care conţine o substanţă numită bariu, care face stomacul să devină vizibil pe o radiografie. În mod normal, anumite organe precum stomacul nu se observă pe radiografii, întrucât acestea sunt alcătuite din ţesut moale care este suficient de dens pentru a împiedica trecerea razelor X. Cu toate acestea, atunci când astfel de organe sunt umplute cu bariu, substanța blochează razele X şi acestea vor apărea albe pe imaginea radiologică.
În cazul în care va fi nevoie să efectuaţi o astfel de examinare de tranzit baritat eso-gastro-duodenal, nu veţi putea mânca sau bea nimic timp de cel puţin şase ore înainte de procedură, astfel încât stomacul şi duodenul (partea superioară a intestinului subţire) să fie golite. Este posibil să vi se facă o injecţie pentru relaxarea musculaturii sistemului digestiv.
Vă veţi întinde apoi pe o masă radiologică, iar specialistul vă va da să beţi un lichid alb, gros, care conţine bariu. Pe măsură ce bariul umple stomacul, specialistul va putea să vadă stomacul pe un monitor radiologic, precum şi orice ulceraţie sau creştere anormală. Este posibil ca acea masă pe care veţi sta să fie înclinată uşor în timpul testului, astfel încât bariul să umple toate porţiunile stomacului.
Durata procedurii cu bariu durează aproximativ 15 minute. După aceasta veţi putea să mâncaţi şi să beţi în regim normal, deşi se poate să fie nevoie să beţi mai multă apă pentru a ajuta la eliminarea bariului din sistem. Este posibil să vă simţiţi rău după procedura de tranzit baritat eso-gastro-duodenal; bariul poate provoca și constipaţie. De asemenea, este posibil ca scaunele să fie albe timp de câteva zile după procedură, pe măsură ce bariul este eliminat din sistem.
Analize suplimentare
În cazul în care sunteţi diagnosticat cu cancer de stomac, este posibil să fie nevoie de realizarea mai multor analize pentru a identifica stadiul şi a gradul afecțiunii. Oncologul dvs. (medicul specialist în cancer) va discuta acest aspect cu dvs.
Stadiul este folosit pentru a descrie răspândirea cancerului la momentul diagnosticului iar gradul arată cât de agresivă este răspândirea acestuia. Cu toate acestea, nu este întotdeauna posibilă stabilirea precisă a stadiului bolii până când nu se iniţiază tratamentul şi până când nu se efectuează o intervenţie chirurgicală.
O metodă de stadializare în cazul cancerului de stomac foloseşte un sistem numeric pentru a măsura invazia locală prin extensie directă în țesuturile din vecinătate, extensia regională pe calea vaselor limfatice și diseminarea la distanță. Stadiul cancerului descrie cât de mult s-a dezvoltat boala înainte de stabilirea diagnosticului, precum și documentarea extensiei bolii.
Stadiul O (carcinom in situ): procesul tumoral este linitat doar la nivelul stratului mucoasei gastrice
Stadiul IA
Stadiul IB
Stadiul IIA
Stadiul IIB
Stadiul IIIA
Stadiul IIIB
Stadiul IIIC
Stadiul IV
Cancerul a diseminat la alt organ al corpului, precum ficatul sau plămânii.
Majoritatea cazurilor de cancer de stomac sunt la stadiul III atunci când sunt diagnosticate, ceea ce înseamnă că, de obicei, nu se poate obţine o vindecare completă.
Există trei grade ale cancerului de stomac:
Persoanele cu cancer trebuie să beneficieze de îngrijire din partea unei echipe multidisciplinare. Aceasta este o echipă de specialişti care lucrează împreună pentru a oferi cel mai bun tratament şi cea mai bună îngrijire şi care ia decizii în cadrul unei Comisii Oncologice. Luarea deciziei va avea în vedere:
Tratamentele principale pentru cancerul de stomac sunt:
Puteţi urma unul dintre aceste tratamente sau o combinaţie a acestora. Tipul de tratament sau combinaţia de tratamente va depinde de felul în care a fost diagnosticat cancerul şi de stadiul în care se află, precum şi de gradul acestuia.
Primul obiectiv al tratamentului, în cazurile în care este posibil, este cel de a elimina complet (de a înlătura) tumora şi orice alte celule canceroase din corp. Dacă acest lucru nu este posibil, medicii se vor axa pe încercarea de a preveni creşterea tumorii şi de a nu provoca şi alte daune corpului. Acest lucru se realizează de obicei printr-o combinaţie între intervenţie chirurgicală şi chimioterapie.
În anumite cazuri, este imposibilă atât eliminarea cancerului cât şi încetinirea progresiei acestuia. În acest caz, tratamentul va viza ameliorarea simptomelor şi asigurarea unei stări cât mai confortabile posibil. Acest lucru se realizează de obicei prin folosirea radioterapiei. În anumite cazuri se pot folosi intervenţia chirurgicală şi chimioterapia.
Dacă sunteţi diagnosticat cu cancer de stomac într-un stadiu incipient, este posibil să fie nevoie de intervenţie chirurgicală pentru a se încerca îndepărtarea cancerului.
Intervenţia chirurgicală pentru a îndepărta o parte a stomacului este cunoscută sub numele de gastrectomie parţială, iar intervenţia chirurgicală pentru a îndepărta stomacul în întregime este cunoscută sub numele de gastrectomie totală. În anumite cazuri, este posibil ca medicul chirurg să îndepărteze şi o parte din esofag, precum şi întreg stomacul, procedură numită esofago-gastrectomie.
În timpul ambelor operaţii, chirurgul va îndepărta şi ganglionii limfatici (ţesuturi cu rol în apărarea imunitară a organismului) care se află cel mai aproape de cancerul din stomac. Este posibil ca acesta să se fi extins la aceşti ganglioni limfatici. Îndepărtarea ganglionilor limfatici ajută la prevenirea recidivei cancerului, întrucât există o probabilitate destul de mare ca afecțiunea să se fi extins și la nivelul sistemului limfatic.
În cazul în care cancerul este localizat în partea inferioară a stomacului, se va efectua o gastrectomie parţială, în care va fi îndepărtată doar o parte a stomacului. Asta înseamnă că partea inferioară a stomacului va fi înlăturată, stomacul devenind mai mic ca dimensiuni decât înaintea intervenţiei chirurgicale. Așadar, intervenţia chirurgicală nu va afecta partea posterioară a stomacului, parte în care esofagul intră în stomac.
În cazul în care cancerul este localizat în mijlocul sau în partea superioară a stomacului, este posibil să fie nevoie de o gastrectomie totală, procedură prin care se îndepărtează întregul stomac. În cazul în care cancerul este aproape de capătul esofagului, la locul de joncţiune cu stomacul, există posibilitatea să se îndepărteze şi o parte a esofagului. Acest tip de intervenţie chirurgicală este cunoscut sub numele de esofago-gastrectomie.
În cazul în care cancerul gastric s-a răspândit dincolo de stomac, cel mai probabil îndepărtarea acestuia prin intervenţie chirurgicală nu mai este posibilă.
În momentul în care tumora invadează straturile mai profunde ale stomacului, poate fi declanșat un blocaj care să împiedice digestia corespunzătoare a alimentelor. Stomacul blocat prezintă simptome, precum dureri stomacale, vărsături şi senzaţie de prea plin după masă.
Pentru ameliorarea acestor semne pot fi luate în considerare câteva opțiuni:
Orice tip de intervenţie chirurgicală pentru cancer de stomac va presupune o operaţie extinsă şi o perioadă lungă de recuperare. Dacă efectuaţi o intervenţie chirurgicală pentru cancer de stomac, este nevoie să staţi în spital timp de aproximativ două săptămâni. De asemenea, veţi avea nevoie de încă alte câteva săptămâni pentru a vă recupera acasă.
Chimioterapia reprezintă un tratament specializat pentru cancer care foloseşte medicamente ce stopează creşterea celulelor canceroase. Aceste medicamente sunt cunoscute ca fiind citotoxice, ceea ce înseamnă că acestea ţintesc rapid celulele canceroase, împiedicându-le să se dividă şi să se multiplice. Pe măsură ce circulă prin sistem, medicamentul poate ţinti celulele canceroase de la nivelul stomacului, precum şi oricare alte celule care s-ar fi putut răspândi în altă parte a corpului.
Uneori este recomandată chimioterapia înainte de intervenţia chirurgicală pentru a reduce volumul cancerului care trebuie îndepărtat prin operaţie. De asemenea, trebuie să se efectueze chimioterapie după intervenţia chirurgicală pentru a distruge orice alte celule canceroase restante, precum şi pentru a preveni recidiva cancerului.
Dacă aveţi nevoie de chimioterapie, medicamentul poate fi administrat oral sub formă de comprimate sau intravenos (prin injecţie sau o perfuzie la nivelul unei vene, direct în sânge) sau o combinaţie a celor două.
Chimioterapia se efectuează de obicei în cicluri, fiecare ciclu având o durată de aproximativ trei săptămâni.
Chimioterapia intravenoasă este administrată în spital sau în ambulator, în timp ce chimioterapia orală se poate realiza acasă.
Deoarece tratamentul cancerului presupune uneori administrarea unor medicamente foarte puternice, chimioterapia are o serie de efecte secundare nefavorabile, unul dintre ele fiind flebita ( “arderea” venelor asupra cărora se administrează tratamentul). Pentru a evita apariția acestui fenomen se recomandă utilizarea unui dispozitiv medical special, numit cameră implantabilă pentru acces venos prelungit.
Această cameră implantabilă este de fapt un mic rezervor care comunică direct cu un cateter. Camera se montează subcutanat, de regulă în regiunea subclaviculară și este conectată cu un cateter introdus într-una din venele mari. Camera implantabilă pentru chimioterapie se montează sub anestezie locală, de către chirurg, la recomandarea medicului oncolog.
Chimioterapia ajută la prevenirea ca anumite celule, precum cele canceroase să crească rapid.
Cu toate acestea, există alte celule care apar în mod natural în corp şi care se divid şi se multiplică rapid, inclusiv foliculi de păr şi celulele sanguine roşii şi albe. Chimioterapia distruge și aceste celule necanceroase, ceea ce determină apariţia unor efecte secundare diferite, incluzând:
Dacă este nevoie de chimioterapie, efectele secundare pe care le veţi experimenta vor depinde de tipul medicamentului citotoxic pe care îl luaţi, numărul de sesiuni de tratament de care aveţi nevoie şi reacţia individuală la tratament. Vi se va spune pe cine trebuie să contactaţi dacă prezentaţi efecte secundare în urma chimioterapiei şi este foarte important ca aceste informaţii de contact să fie înregistrate cu grijă.
Dacă prezentaţi ameţeală şi stare de vomă în urma chimioterapiei, s-ar putea să vi se prescrie și medicamente împotriva stării de rău pentru a combate aceste efecte. Astfel de medicaţie poate fi administrată intravenos (prin injecţie directă în sistemul sanguin) în acelaşi moment cu tratamentul chimioterapic.
Efectele secundare ale chimioterapiei durează doar atât cât durează şi sesiunea de tratament. Odată ce tratamentul este finalizat, celulele care cresc rapid în mod natural se vor reface singure.
Cu scopul de a ameliora efectele secundare ale chimioterapiei, medicii oncologi au la dispoziție mai multe terapii de sprijin:
– medicul poate prescrie o gamă largă de medicamente pentru a controla durerea, în funcție de starea generală de sănătate a pacientului;
– medicul poate face recomandări de nutriție esențiale pentru a menține sau a restabili sistemul imunitar general al pacientului, de obicei foarte scăzut în timpul chimioterapiei;
– medicul poate recomanda un suport psihologic pentru a face față stresului provocat de boală.
Clinicile moderne oferă această gamă de servicii, care de altfel reprezintă la ora actuală o necesitate deplin integrată în tratamentul oncologic.
Radioterapia utilizează energie înaltă cu raze X, şi, precum chimioterapia, funcţionează prin ţintirea celulelor canceroase cu dezvoltare rapidă. Radioterapia este folosită din ce in ce mai des pentru a trata cancerul de stomac.
Cu cea mai actuală tehnologie IMRT, și chiar mai mult cu ultima tehnologia VMAT, acum există posibilitatea de a proteja organele de risc care sunt în apropiere de stomac pentru a nu fi afectate de tratamentul în sine.
De exemplu este posibil ca după intervenţia chirurgicală să urmaţi tratament pe bază combinație chimioterapie-radioterapie pentru a ajuta la prevenirea recidivei cancerului de stomac.
Dacă aveţi nevoie de radioterapie după intervenția chirurgicală, tratamentul va începe după câteva luni pentru a oferi timp corpului să-şi revină.
Radioterapia este o procedură lipsită de durere în care dvs. sunteţi poziţionat sub un aparat în timp ce acesta direcţionează radiaţii asupra stomacului. Veţi fi poziţionat de către medicul radioterapeut, astfel încât aparatul să ţintească doar celulele canceroase şi să evita cât mai mult posibil din ţesutul sănătos.
În mod normal, tratamentul constă în sesiuni de radioterapie timp de 5 zile pe săptămână, pentru aproximativ 5 săptămâni. Fiecare sesiune va dura doar câteva minute. După finalizarea procedurii, radiaţia nu rămâne în sistem; așadar puteți să vă aflați în preajma altor persoane în perioada dintre tratamente fără a fi afectați în vreun fel.
Radioterapia se utilizează pentru a ameliora simptomele cancerului de stomac aflat în stadiul avansat. Astfel se utilizează de obicei doze relativ mici, astfel încât să nu experimentați niciun efect secundar semnificativ.
În cazul în care se aplică în combinație cu chimioterapia atunci dozajul va fi mai mare şi este posibil să prezentați următoarele efecte secundare:
Medicii vă vor asigura tot sprijinul necesar pentru a ameliora impactul acestor efecte secundare în viața dumneavoastră de zi cu zi.
