Cancerul pulmonar este cel mai frecvent şi mai grav tip de cancer. Cancerul de plămâni este cel mai des întâlnit în România. Peste 11.000 de cazuri noi sunt diagnosticate în fiecare an, majoritatea la bărbaţi (8.500 de cazuri din 11.000).
Fumatul reprezintă cauza a 85–90% din cazurile de cancer pulmonar.
Persoanele care fumează prezintă un risc de 15 ori mai mare să moară de cancer pulmonar decât persoanele care nu au fumat niciodată.
Plămânii au două scopuri principale:
Plămânii sunt compuşi dintr-o serie de secţiuni numite lobi. Plămânul stâng este format din doi lobi. Plămânul drept este mai mare şi este format din trei lobi.
Cancerul care porneşte din plămâni se numeşte cancer pulmonar primar. Cancerul care începe dintr-o altă parte a corpului şi se extinde la plămâni este cunoscut sub numele de cancer pulmonar secundar.
În funcție de tipul de celule declanșatoare de tumori maligne, cancerul pulmonar primar este clasificat în 2 tipuri:
Fumatul ţigărilor este cel mai mare factor de risc pentru cancerul pulmonar. Acesta este responsabil pentru 85-90% din toate cazurile. Persoanele care fumează prezintă un risc de a muri de cancer pulmonar de 15 ori mai mult faţă de persoanele care nu au fumat niciodată.
Fumul de ţigară conţine mai mult de 60 de substanţe toxice diferite, care pot duce la apariţia cancerului. Aceste substanţe sunt cunoscute ca fiind carcinogene (producătoare de cancer).
Dacă fumaţi mai mult de 25 de ţigări pe zi, prezentaţi riscul de a dezvolta cancer pulmonar de 25 de ori mai mare faţă de un nefumător.
În timp ce fumatul ţigărilor este cel mai mare factor de risc, folosirea altor produse din tutun pot, de asemenea, să crească riscul de dezvoltare a cancerului pulmonar şi a altor tipuri de cancer, precum cel esofagian sau bucal. Aceste produse includ:
Chiar dacă nu fumaţi, expunerea frecventă a unui nefumător la fumul de ţigară (fumatul pasiv) poate creşte riscul de dezvoltare a cancerului pulmonar. De exemplu, cercetările au arătat că femeile nefumătoare care locuiesc cu un partener fumător prezintă 25% mai multe şanse de a dezvolta cancer pulmonar comparativ cu o femeie nefumătoare care coabitează cu o persoană nefumătoare.
Radonul este un element ce apare prin descompunerea radioactivă a radiului, fiind prezent în sol, roci, apă și în aerul atmosferic. Dacă acesta este respirat, poate afecta plămânii, în special dacă sunteţi fumător. Se estimează că radonul este responsabil pentru aproximativ 3% din toate decesurile provocate de cancerul pulmonar în Anglia.
Expunerea la anumite elemente chimice şi substanţe care sunt folosite în anumite profesii şi industrii a fost legată de un risc uşor mai mare de a dezvolta cancer pulmonar. Printre aceste elemente chimice şi substanţe se numără arsenicul, azbestul, beriliul, cadmiul, fumul de cărbune şi cocs, dioxidul de siliciu şi nichelul. Asocierea fumatului cu expunerea la azbest crește riscul de dezvoltare a bolii cu 50-100 de ori.
Dacă prezentaţi simptome precum dificultăţi respiratorii şi tuse persistentă, de lungă durată, medicul va efectua câteva teste de rutină pentru a exclude posibilele cauze, altele decât cancerul pulmonar, precum infecţia pulmonară.
Două teste pe care este posibil să le efectuaţi sunt:
Dacă aţi tuşit cu sânge, ar trebui să fiţi trimis direct să efectuaţi o radiografie pulmonară.
Radiografia pulmonară este de regulă prima investigație efectuată pentru diagnosticarea cancerului pulmonar. Majoritatea tumorilor pulmonare apar pe radiografii ca o masă de nuanţă alb-gri.
Cu toate acestea, radiografiile pulmonare nu pot oferi un diagnostic definitiv, întrucât nu se poate face o diferenţiere între cancer şi alte boli, precum abcesul pulmonar (o colecţie de puroi care se formează în plămâni).
Dacă este vorba despre cancer pulmonar, veţi efectua mai multe analize pentru a determina în ce măsură tumora s-a răspândit.
O examinare Computer Tomograf este realizată de obicei după radiografia pulmonară.
Înainte de o astfel de examinare, vi se va da să beţi sau vi se va injecta o substanţă de contrast uşor radioactivă. Substanţa de contrast face ca plămânii să apară mai clar pe examinare. Scanarea nu este dureroasă şi durează 10–30 minute.
Aceasta poate fi efectuată dacă rezultatele examinării CT arată că aveţi cancer într-un stadiu incipient.
Examenul PET-CT poate să arate unde există celulele canceroase active. Acesta ajută în diagnosticare şi tratament.
Dacă examinarea CT arată că poate exista cancer în partea centrală a pieptului vi se va efectua o bronhoscopie. Bronhoscopia este o procedură care permite unui medic sau unei asistente să recolteze câteva celule din plămâni.
În timpul unei bronhoscopii, se foloseşte un tub subţire, numit bronhoscop pentru a examina plămânii şi pentru a recolta o probă de celule (biopsie). Bronhoscopul este trecut fie prin gură fie prin nas, trecut în jos pe gât şi în căile respiratorii ale plămânilor.
Procedura nu este confortabilă, însă înainte vi se va administra un sedativ slab pentru a vă ajuta să vă relaxaţi, precum şi un anestezic local pentru a vă amorţi gâtul. Procedura este foarte rapidă şi durează doar câteva minute.
Dacă din anumite motive nu puteţi face o bronhoscopie, este posibil să efectuaţi în schimb un examen citologic de spută. Acesta implică recoltarea unei probe din spută, care va fi apoi analizată microscopic pentru prezenţa cancerului.
O biopsie-puncţie percutană presupune recoltarea unei probe de la nivelul unei mase suspectă de tumoră pentru a fi analizată la laborator pentru prezenţa de celule canceroase.
Medicul care efectuează biopsia sub ghidaj imagistic, va localiza tumora și va ghida acul fin percutanat la nivelul tumorii. Se foloseşte un anestezic local pentru a amorţi pielea învecinată, iar acul este introdus prin piele la nivelul plămânilor. Acul va fi apoi folosit pentru a preleva o probă de ţesut pentru a fi analizatmicroscopic în vederea stabilirii naturii tumorii.
Toracoscopia este o procedură care permite medicului să examineze o anumită regiune a pieptului şi să recolteze probe de ţesut şi fluid.
Este posibil să fie nevoie de un anestezic general înainte de a efectua toracoscopia. Se vor face două sau trei tăieturi mici la nivelul pieptului pentru trecerea tubului (similar bronhoscopului) în piept. Medicul va folosi tubul pentru a examina interiorul pieptului şi pentru a recolta probe. Probele vor fi trimise ulterior pentru analize.
După toracoscopie, este posibil să fie nevoie să rămâneţi în spital peste noapte, în timp ce se va drena orice alt fluid de la nivelul plămânilor.
De obicei, toracoscopia se realizează în cazul tumorilor care rămân nediagnosticate chiar și după efectuarea bronhoscopiei sau a biopsiei ghidate imagistic.
O mediastinoscopie permite medicului să examineze regiunea dintre plămâni şi centrul pieptului (mediastinul).
Pentru acest test va fi nevoie de un anestezic general şi să rămâneţi în spital timp de câteva zile. Medicul va realiza o tăietură mică la baza gâtului pentru a introduce un tub mic în piept.
Tubul este prevăzut la capăt cu o cameră video, care permite medicului să vizualizeze interiorul pieptului. De asemenea, în acelaşi timp se vor putea recolta probe de celule şi ganglioni limfatici. Ganglionii limfatici sunt testaţi pentru că de obicei aceştia reprezintă primul loc în care se răspândeşte cancerul pulmonar.
Odată ce s-au efectuat testele menţionate mai sus, este posibilă stabilirea stadiului cancerului, metoda de tratament şi existența unei posibilități de a trata complet cancerul.
Stadiile cancerului pulmonar cu celule non-microcelulare sunt enumerate mai jos.
Stadiul I
Cancerul este la nivelul plămânului şi nu s-a răspândit către ganglionii limfatici adiacenţi:
Stadiul II
Tumora – în acest stadiu – s-a extins la ganglionii limfatici din apropiere.
Stadiul III
Tumora poate fi foarte mare și poate invada alte organe din apropierea plămânilor.
De asemenea, acest stadiu poate să indice și o tumoră mai mică, dar însoțită de celule canceroase în ganglionii limfatici situați mai departe de plămâni. În funcție de răspândirea tumorii, cancerul pulmonar de stadiul III se clasifică în:
Stadiul IV
În Stadiul IV, cancerul se extinde și la celălalt plămân, urmând să se răspândească și în alte părți ale corpului (oase, creier, ficat).
Cancerul pulmonar cu celule mici are doar două stadii posibile:
De obicei nu se utilizează intervenţia chirurgicală pentru tratarea acestui tip de cancer pulmonar, deoarece tumora este deja răspândită în alte zone ale corpului până la momentul diagnosticării. Numai în cazul în care cancerul este descoperit foarte devreme, se poate utiliza intervenţia chirurgicală.”
Cele două tipuri de cancer pulmonar sunt tratate diferit, astfel:
Cancerul pulmonar fără celule mici (non-microcelular)
Acest tip de cancer poate fi tratat folosind intervenţie chirurgicală, chimioterapie şi radioterapie.
Cancerul pulmonar cu celule mici
Cancerul pulmonar cu celule mici se tratează de obicei prin chimioterapie, fie singură, fie în asociere cu radioterapia. Adesea, această metodă prelungeşte viaţa şi ameliorează simptomele.
De obicei nu se utilizează intervenţia chirurgicală pentru tratarea acestui tip de cancer pulmonar, deaorece tumora este deja răspândită în alte zone ale corpului până la momentul diagnosticării. Numai în cazul în care cancerul este descoperit foarte devreme, se poate utiliza intervenţia chirurgicală.
Pentru a reduce riscul de recidivă a cancerului, se poate utiliza chimioterapia sau radioterapia după intervenția chirurgicală.
Tratamentele principale pentru cancerul pulmonar sunt:
Alte tratamente mai noi includ:
Tratamentele principale pentru cancerul pulmonar sunt:
Alte tratamente mai noi includ:
Există trei tipuri de intervenţie chirurgicală pentru cancerul pulmonar:
Complicaţiile intervenţiei chirurgicale pentru plămâni pot include:
Radioterapia este un tip de tratament care utilizează impulsuri de radiaţii pentru a distruge celulele canceroase.
Se poate utiliza o cură mai intensivă de radioterapie, cunoscută sub numele de radioterapie radicală, pentru vindecarea cancerului pulmonar non-microcelular în cazul în care persoana nu este suficient de sănătoasă pentru a se putea face intervenţia chirurgicală.
Radioterapia poate fi utilizată după intervenţia chirurgicală sau poate fi utilizată pentru a controla simptomele şi pentru a încetini răspândirea cancerului atunci când nu este posibilă vindecarea (această metodă este cunoscută sub numele de radioterapie paliativă).
Un tip de radioterapie cunoscut sub numele de iradiere profilactică craniană (IPC) este utilizat şi pentru tratarea cancerului pulmonar cu celule mici. IPC implică direcţionarea spre creier a impulsurilor de energie înaltă.
Acest tip de radioterapie este utilizat ca măsură preventivă, deoarece există riscul de diseminare la nivel cerebral al cancerului pulmonar cu celule mici.
Cu cea mai actuală tehnologie IMRT, și chiar mai mult, cu ultima tehnologia VMAT, acum există posibilitatea de a proteja organele de risc care sunt în apropierea tumorii pentru a nu fi afectate de tratamentul în sine, concomitent cu posibilitatea administrării de doze mari zonelor bolnave. Cu nivelul de precizie al tehnologiei VMAT, acum se pot trata și cancere pulmonare non-operabile.
Efectele secundare ale radioterapiei includ:
Efectele secundare ar trebui să treacă odată cu finalizarea sesiunii de radioterapie.
Chimioterapia utilizează medicamente puternice de distrugere a celulelor canceroase pentru a trata cancerul. Există mai multe moduri diferite pe care chimioterapia le poate utiliza pentru a trata cancerul pulmonar. De exemplu, acestea pot fi:
Tratamentele chimioterapice sunt de obicei administrate în serii. O serie implică administrarea medicaţiei de chimioterapie pe durata a mai multe zile și apoi luarea unei pauze de câteva săptămâni pentru a permite organismului să îşi revină după efectele tratamentului.
Numărul de serii de chimioterapie de care aveţi nevoie va depinde de tipul şi de gradul cancerului pulmonar. Majoritatea persoanelor au nevoie de 4–6 cure de tratament de-a lungul a 3–6 luni.
Chimioterapia pentru cancerul pulmonar implică asocierea de medicamente diferite. Medicamentele sunt de obicei administrate prin perfuzie în venă, sau printr-un tub care este conectat la unul din vasele de sânge din piept.
Efectele secundare ale chimioterapiei pot include:
Aceste efecte secundare ar trebui să treacă treptat odată cu finalizarea tratamentului, sau puteţi lua alte medicamente care vă pot face să vă simţiţi mai bine în timpul chimioterapiei.
De asemenea, chimioterapia poate să slăbească sistemul imunitar, făcându-vă mai vulnerabil la infecţie. Informaţi echipa care vă îngrijeşte sau medicul cât de curând posibil dacă prezentaţi posibile semne ale unei infecţii, precum: