Cancer de col uterin

Generalități

Cancerul de col uterin este al doilea tip de cancer, după cancerul mamar, care afectează femeile din România și în special femeile active sexual cu vârsta peste 30 ani.

Aproximativ 4000 de femei sunt diagnosticate cu cancer de col uterin în fiecare an.

Simptomele cancerului de col uterin

Simptomele cancerului de col uterin nu sunt întotdeauna evidente şi este posibil să nu existe niciun semn de alarmă până când nu a ajuns la un stadiu avansat. Din această cauză este foarte importantă testarea periodică în vederea depistării anumitor leziuni potențial canceroase și efectuarea cel puțin o dată pe an a testului Papanicolau.

Sângerare anormală

În cele mai multe cazuri, sângerarea vaginală este primul simptom vizibil al cancerului de col uterin. De obicei, acesta apare după actul sexual.

Orice sângerare care apare în oricare alt moment, alta decât cea din perioada menstruaţiei, este, de asemenea, considerată a fi anormală.

Alte simptome

Alte simptome ale cancerului de col uterin pot include:

  • Durere în sau în jurul vaginului în timpul actului sexual;
  • Secreţie vaginală cu miros neplăcut;
  • Durere la momentul urinării.

Cancer de col uterin în stadiu avansat

În cazul în care cancerul se extinde de la nivelul colului uterin la ţesuturile şi organele adiacente, acesta poate declanşa multe alte simptome, incluzând:

  • Constipaţie;
  • Prezenţa sângelui în urină (hematuria);
  • Pierderea controlului asupra vezicii urinare (incontinenţă urinară);
  • Dureri osoase;
  • Umflarea unuia dintre picioare;
  • Umflarea unuia sau a ambilor rinichi, care se pot deforma în urma unei acumulări de urină şi care poate cauza dureri severe în regiunea laterală sau a spatelui;
  • Modificări ale obiceiurilor intestinale şi ale vezicii urinare;
  • Pierderea apetitului;
  • Scădere în greutate;
  • Oboseală şi lipsă de energie.

Cauze şi factori de risc pentru cancerul de col uterin

Virusul papiloma uman (HPV)

Aproape toate cazurile de cancer de col uterin apar la femeile care au fost anterior infectate cu virusul papiloma uman (HPV). HPV este de fapt numele unui grup de virusuri şi nu a unui singur virus. Există mai mult de 100 de tipuri diferite.

HPV se răspândeşte în timpul actului sexual şi se consideră ca fiind frecvent întâlnit.

Se estimează că 1 din 3 femei va contracta o infecţie cu HPV în doi ani de la începerea unei vieţi sexuale regulate.

Anumite tipuri de HPV nu determină simptome depistabile, iar infecţia va trece fără a necesita tratament.

Neoplazia cervicală intraepitelială (CIN)

De regulă, cancerul de col uterin se dezvoltă în mai mulţi ani. Înainte de dezvoltarea cancerului, celulele colului uterin arată deseori schimbări, cunoscute ca neoplazia cervicală intraepitelială (CIN). CIN este o afecţiune pre-canceroasă. Afecţiunile pre-canceroase nu implică un risc imediat pentru sănătate, însă în viitor acestea se pot dezvolta în cancer complet avansat. Cu toate acestea, majoritatea femeilor care au CIN nu dezvoltă cancer de col uterin.

Alţi factori de risc

Factorii de risc cunoscuţi includ:

  • Fumatul – femeile care fumează prezintă un risc de două ori mai mare de a face cancer de col uterin în comparaţie cu cele nefumătoare; acest lucru se poate datora efectelor dăunătoare ale substanţelor chimice din tutun asupra celulelor colului uterin.
  • Sistemul imunitar slăbit – care poate fi rezultatul folosirii unor anumite medicamente, cum ar fi medicamentele imuno-supresoase, care sunt folosite pentru a împiedica respingerea organelor donate, sau ca rezultat al unei afecţiuni precum HIV/SIDA.
  • Folosirea pilulelor contraceptive cu administrare orală timp de mai mult de cinci ani – se consideră că femeile care folosesc astfel de pilule prezintă un risc de două ori mai mare de a dezvolta cancer de col uterin în comparaţie cu cele care nu folosesc astfel de pilule.
  • Copiii (riscul este cu atât mai mare cu cât aveţi mai mulţi copii) – femeile care au doi copii prezintă risc de două ori mai mare de a dezvolta cancer de col uterin spre deosebire de femeile care nu au deloc copii. Motivul pentru legătura dintre cancerul de col uterin şi naştere este neclar. O teorie arată că modificările hormonale care au loc în timpul sarcinii ar putea face colul uterin mult mai vulnerabil la efectele HPV.

Diagnosticarea cancerului de col uterin

Dacă există suspiciune de cancer de col uterin (de exemplu din cauza unei sângerări vaginale anormale), medicul ginecolog va recomanda cel mai probabil să vă testați pentru o boală cu transmitere sexuală.

Clamidioza este o infecţie bacteriană cu Chlamydia, care se transmite prin contact sexual, fiind una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală din întreaga lume, pentru care femeile prezintă sângerare vaginală anormală. Infecţia cu Chlamydia creşte riscul de infecţie cu HIV(virusul imunodeficienţei umane), în cazul expunerii. De asememenea o mamă infectată poate transmite infecţia copilului ei în timpul naşterii.

Testarea pentru chlamydia presupune prelevarea unei mici probe de la nivelul colului uterin sau efectuarea unui test de urină.

Colposcopia

Dacă aţi avut un rezultat anormal la testul de evaluare a colului uterin, sau dacă simptomele dumneavoastră sugerează că aţi putea avea cancer de col uterin, este posibil ca ginecologul să efectueze o colposcopie. Aceasta este o examinare vaginală internă efectuată pentru a vedea dacă există anomalii la nivelul colului uterin. Pe lângă examinarea colului uterin, este posibil ca medicul ginecolog să recolteze o mică probă de ţesut pentru biopsie, astfel încât aceasta să fie analizată la microscop pentru a vedea dacă există celule canceroase. Colposcopia este o procedură neinvazivă, uşoară. Examinarea durează aproximativ 10-15 minute şi poate cauza iritaţie vaginală şi senzaţie de arsură pentru câteva minute. Recomandabil ar fi să vă programaţi examinarea la o săptămână de la debutul menstruaţiei.

Conizaţia

Dacă medicul ginecolog nu poate vedea colul uterin în mod corespunzător utilizând un colposcop, este posibil să fie nevoie să efectuaţi o conizaţie. Conizația reprezintă o procedură chirurgicală minoră care se desfăşoară într-un spital, de regulă folosind un anestezic local.

În timpul procedurii va fi prelevată o secţiune mică în formă conică sau cilindrică de la nivelul colului uterin care va fi examinată ulterior la microscop pentru a vedea dacă există celule canceroase. Este posibil ca în urma acestei proceduri să experimentaţi sângerări vaginale timp de până la patru săptămâni. De asemenea, este posibil să aveţi dureri asemănătoare cu cele specifice perioadei de menstruaţie. Conizaţia este de obicei efectuată în urma unui test Papanicolaou, a unei colposcopii şi, după caz, a unei biopsii ţintite.

Testări suplimentare

Dacă rezultatele biopsiei sugerează că aveţi cancer de col uterin şi că există riscul ca acesta să se fi răspândit, este posibil să aveţi nevoie să efectuaţi teste suplimentare pentru a evalua cât de mult s-a extins cancerul. Aceste teste pot include:

  • O examinare a pelvisului desfăşurată sub anestezie generală – uterul, vaginul, rectul şi vezica urinară vor fi verificate pentru prezenţa cancerului.
  • Analize de sânge – care pot fi folosite pentru a ajuta la evaluarea statusului ficatului, rinichilor şi a măduvei osoase.
  • Tomografia Computerizată (Scanare CT ) 3.2.– prin această metodă se efectuează scanări interioare ale corpului, care, prin intermediul unui computer sunt asamblate în imagini detaliate tridimensionale; CT-ul este util pentru a localiza tumorile canceroase şi pentru a verifica dacă celulele canceroase s-au răspândit.
  • Imagistica prin Rezonanţă Magnetică (IRM) – acest tip de scanare utilizează câmpuri magnetice puternice şi unde de radiofrecvenţă pentru a produce imagini detaliate ale interiorului corpului; de asemenea, această metodă poate fi folosită pentru a verifica extensia cancerului.
  • Radiografie pulmonară – aceasta va indica dacă a avut loc extensia cancerului la nivelul plămânilor.
  • Tomografia cu Emisie de Pozitroni (PET) – această metodă este similară cu cea IRM, cu excepţia faptului că aceasta poate să arate şi cât de bine funcţionează diferite organe ale corpului; acest tip de scanare poate fi folosit pentru a vedea în ce măsură pacientul răspunde la tratament.

Stadializarea

Stadializarea reprezintă măsurarea gradului de extensie a cancerului. Cu cât stadiul este mai mic, cu atât probabilitatea ca tratamentul să fie complet este mai mare. Astfel, cancerul de col uterin se clasifică în 5 stadii:

  • Stadiul zero (pre-cancer) – nu există celule canceroase la nivelul colului uterin, însă există modificări biologice care ar putea declanşa debutul cancerului în viitor; acest stadiu este numit neoplazie cervicală intraepitelială (CIN).
  • Stadiul I – cancerul este încă doar la nivelul colului uterin.
  • Stadiul II – cancerul s-a extins în afara colului uterin până în secţiunea superioară a vaginului sau în ţesutul adiacent.
  • Stadiul III – cancerul s-a extins în secţiunea inferioară a vaginului şi/sau în ţesutul pelvisului.
  • Stadiul IV – cancerul s-a extins la nivelul intestinelor, vezicii urinare, sau, în cazurile foarte avansate, la nivelul plămânilor.

Tratamentul cancerului de col uterin

Persoanele cu cancer de col uterin  ar trebui să beneficieze de îngrijire din partea unei echipe multidisciplinare, o echipă de specialişti care lucrează împreună pentru a oferi cel mai bun tratament. Toţi aceştia formează Comisia Oncologică.

Intervenţia chirurgicală ca tratament pentru cancerul de col uterin

Există trei tipuri principale de intervenţie chirurgicală pentru cancerul de col uterin. Acestea sunt:

  • Trachelectomie radicală – colul uterin, ţesutul adiacent şi porţiunea superioară a vaginului sunt îndepărtate, însă uterul este neafectat.
  • Histerectomie radicală – colul uterin şi uterul sunt îndepărtate; în funcţie de stadiul cancerului este posibil să fie necesară îndepărtarea ovarelor şi a trompelor uterine.
  • Exenteraţie pelvină – o intervenţie chirurgicală complexă prin care se îndepărtează colul uterin, vaginul, uterul, vezica urinară, ovarele, trompele uterine şi rectul.

Radioterapia ca tratament pentru cancerul de col uterin

Radioterapia utilizează doze controlate de radiaţie pentru a distruge celulele canceroase. Pentru cancerul cervical, acest tip de radioterapie este adesea administrat împreună cu doze mici de chimioterapice. Radioterapia externă este de obicei administrată zilnic, 5 zile pe săptămână, cu pauză în weekend. În funcţie de mărimea tumorii, este posibil să aveţi nevoie de 1 până la 6 săptămâni de tratament. Fiecare şedinţă de radioterapie este scurtă şi va dura aproximativ 5-10 minute.

Un alt tip de radioterapie utilizat se numește radioterapie internă sau brahiterapie. Pentru tratamentul cancerului de col uterin sursa radioactivă este plasată în vagin. Aceasta oferă o doză mare de radiații direct în zona în care celulele canceroase sunt cel mai ușor de găsit, iar acest lucru ajută la minimizarea efectelor radiațiilor asupra țesuturilor sănătoase. Dispozitivul este plasat în vagin sau în uter doar pentru câteva minute, o dată pe zi, iar tratamentul este repetat de trei până la cinci ori, ceea ce face acest tratament convenabil pentru paciente. Tratamentul este administrat în ambulatoriu, iar femeile care îl urmează nu trebuie să rămână în spital peste noapte, ele putând continua activitățile normale de zi cu zi în timpul tratamentului.

Radioterapia este singurul tratament folosit pentru stadiul unu incipient al cancerului. Aceasta poate fi combinată cu chimioterapia pentru a trata stadiul doi avansat, stadiul III şi stadiul IV incipient pentru cancerul de col uterin.

Radioterapia este uneori folosită după intervenţia chirurgicală. În cazul cancerului în stadiu avansat (când are loc o foarte mare diseminare către alte organe) radioterapia poate fi folosită ca tratament paliativ pentru a controla sângerarea şi durerea.

Cu cea mai actuală tehnologie IMRT-VMAT, acum există posibilitatea de a proteja organele de risc care sunt în apropierea tumorii pentru a nu fi afectate de tratamentul în sine, concomitent cu posibilitatea de a administra doze mari tumorii.

Pentru anumiţi pacienţi, radioterapia oferă singura speranţă pentru a scăpa de cancer.

Efectele secundare includ:

  • Diaree;
  • Durere la urinare;
  • Sângerare din vagin sau rect;
  • Senzaţie de oboseală (fatigabilitate);
  • Senzaţie de rău (ameţeală);
  • Piele inflamată în regiunea pelviană, similară arsurii solare;
  • Îngustarea vaginului, care face actul sexual mai dureros;
  • Infertilitate;
  • Afectarea ovarelor, care de regulă va declanşa instalarea timpurie a menopauzei (în cazul în care nu s-a instalat deja menopauza);
  • Afectarea vezicii urinare şi a intestinelor, care ar putea duce la incontinenţă urinară.

Chimioterapia ca tratament pentru cancerul de col uterin

Chimioterapia poate fi combinată cu radioterapia pentru a trata cancerul; sau aceasta poate fi folosită ca metodă de tratament paliativ pentru stadiul IV avansat încetinind astfel progresia cancerului şi ameliorând simptomele (chimioterapie paliativă).

Chimioterapia implică fie folosirea unui singur medicament  chimioterapic, fie o combinație de diferite medicamente pentru a distruge celulele canceroase. Aceasta este de regulă administrată folosind perfuzie intravenoasă în regim ambulatoriu, astfel încât veți putea merge acasă după ce primiți doza.

De asemenea, aceste medicamente pot să distrugă ţesutul sănătos, iar efectele secundare sunt frecvente. Acestea includ:

  • Senzaţie de rău/dureri (vomitat);
  • Diaree;
  • Senzaţie de oboseală tot timpul;
  • Anemie;
  • Ulceraţii la nivelul gurii;
  • Lipsa apetitului;
  • Pierderea părului – părul ar trebui să crească în trei până la şase luni după finalizarea tratamentului chimioterapic – deşi nu toate medicamentele de chimioterapie provoacă pierderea părului;
  • Afectarea rinichilor (pentru anumite tipuri de chimioterapice).

Comisia Oncologică recomandă un plan de tratament în funcţie de stadiul cancerului de col uterin. Poate fi unul dintre tratamente sau o combinaţie a acestora:

  • Pentru stadiul zero al cancerului de col uterin (neoplazie cervicală intraepitelială) – celulele anormale sunt îndepărtate, procedură care poate fi efectuată prin diferite metode, inclusiv prin utilizarea unor lasere pentru “a arde” celulele sau printr-un instrument care le îndepărtează prin îngheţ.
  • Pentru stadiul I incipient de cancer de col uterin – se utilizează intervenţia chirurgicală prin care este înlăturat un segment sau întregul uter.
  • Pentru stadiul I avansat şi pentru stadiul II de cancer – se utilizează intervenţia chirurgicală sau radioterapia; uneori, intervenţia chirurgicală este urmată de o sesiune de radioterapie.
  • Pentru stadiul III şi pentru stadiul IV incipient de cancer – radioterapia se foloseşte în combinaţie cu chimioterapia.
  • Pentru stadiul IV avansat de cancer – chimioterapia, radioterapia şi posibil intervenţia chirurgicală sunt folosite pentru a oferi un tratament paliativ.

Monitorizare

După finalizarea tratamentului şi după ce s-a îndepărtat tumora din corp, veţi avea nevoie să veniţi la programări periodice pentru testări. De regulă, acestea vor implica o examinare fizică a vaginului, şi – dacă e cazul – a colului uterin.

Dacă examinarea depistează orice modificare cu potenţial suspect atunci este posibil să se efectueze o biopsie suplimentară.

În aproximativ 1 din 5 cazuri, cancerul de col uterin poate recidiva. Acest lucru se întâmplă de regulă în circa 18 luni după finalizarea unei sesiuni de tratament.

Programările pentru monitorizare sunt destul de variate. De regulă sunt recomandate la fiecare patru luni după finalizarea tratamentului pentru primii doi ani şi apoi la fiecare şase până la 12 luni pentru încă trei ani.

Citește și: