Meniu
Meniu
În România, frecvenţa cancerului colorectal este în creştere rapidă. Incidenţa şi mortalitatea s-au dublat în ultimii 20 ani atingând în anul 2000 o incidenţă de 17,74 /100.000 loc.; în 2006 s-au înregistrat 8240 cazuri noi, situând România în rândul ţărilor cu o incidenţă medie a bolii. În ultimii 2 ani cancerul colorectal a devenit a doua cauză de deces prin cancer (după cancerul bronhopulmonar, dar devansând cancerul gastric), cu un număr de 4.150 decese în 2002 (19,05 /100.000 loc.) şi 4.860 decese în 2006.
Raportul bărbaţi/femei este 1,3. Sub 3% din cazuri apar la persoanele sub 40 ani. Incidenţa creşte rapid peste 45 ani şi se dublează cu fiecare decadă de viaţă.
Cancerul intestinal în fază incipientă poate să nu prezinte niciun simptom; iar anumite simptome ale cancerului intestinal în stadiu avansat pot apărea şi la persoane cu probleme medicale mai puţin grave, precum hemoroizii.
Consultaţi medicul dacă observaţi oricare dintre următoarele simptome de mai jos.
Simptomele iniţiale ale cancerului intestinal includ:
Întrucât cancerul intestinal evoluează, acesta poate provoca uneori sângerare în interiorul intestinului. În cele din urmă, acest lucru poate duce la o deficienţă de hematii (globule roșii) în organism, fenomen numit anemie.
Simptomele anemiei includ oboseala şi dificultăţi de respiraţie.
În unele cazuri, cancerul intestinal poate provoca o obstrucţie în intestin. Simptomele obstrucţiei intestinale includ:
Cancerul apare atunci când celulele dintr-o anumită zonă a corpului se divizează şi se multiplică prea rapid. Acest lucru produce o porţiune de ţesut cunoscută sub numele de tumoră.
Majoritatea cazurilor de cancer de colon se dezvoltă mai întâi în interiorul aglomerării de celule pe mucoasa interioară a intestinului. Aceste aglomerări sunt cunoscute drept polipi. Cu toate acestea, dacă dezvoltaţi polipi, nu înseamnă neapărat că veţi avea cancer intestinal.
Încă nu se ştie exact ce anume face cancerul să se dezvolte în interiorul intestinului. Cu toate acestea, cercetările au demonstrat că există mai mulţi factori care ar putea să crească şansele de a-l dezvolta.
Aproximativ 2/3 din persoanele diagnosticate cu cancer intestinal au peste 60 de ani.
Există dovezi conform cărora cancerul intestinal poate fi transmis genetic. Aproximativ 20% din persoanele care dezvoltă cancer intestinal au o rudă apropiată (mamă, tată, frate sau soră) sau o rudă de gradul doi (bunic, unchi sau mătuşă) care, de asemenea, au avut cancer de colon.
Se estimează că în cazul în care aveţi o rudă apropiată cu istoric de cancer intestinal, riscul de a dezvolta cancer intestinal se dublează. Dacă aveţi două rude apropiate cu istoric de cancer intestinal, riscul pentru dvs. creşte de patru ori.
Un număr mare de dovezi sugerează faptul că o dietă bogată în carne roşie şi procesată poate creşte riscul de a dezvolta cancer de colon. Din acest motiv, Departamentul de Sănătate sfătuieşte persoanele care mănâncă mai mult de 90 grame (greutate carne gătită) de carne roşie şi procesată pe zi să reducă consumul la 70 grame.
Există, de asemenea, dovezi că o dietă bogată în fibre şi săracă în grăsimi saturate poate ajuta la reducerea riscului de cancer intestinal. Medicii specialişti în oncologie sunt de părere că acest lucru se întâmplă deoarece acest tip de dietă încurajează mişcările intestinale regulate.
Persoanele care fumează ţigări au cu 25% mai multe şanse de a dezvolta cancer intestinal, alte tipuri de cancer şi boli de inimă decât persoanele care nu fumează.
Un studiu important, numit studiul EPIC, a arătat faptul că alcoolul a fost asociat cu riscul de cancer intestinal. Chiar şi alcoolul în cantităţi mici vă poate supune unui risc mai ridicat de a dezvolta cancer intestinal. Studiul EPIC a constatat că pentru fiecare două unităţi de alcool pe care o persoană le bea în fiecare zi, riscul de dezvoltare a cancerului intestinal ajunge până la 8%.
Obezitatea este conectată unui risc crescut de cancer intestinal. Bărbaţii obezi sunt cu 50% mai predispuşi la riscul de a dezvolta cancerul intestinal decât persoanele cu o greutate normală. Bărbaţii cu un nivel de obezitate ridicat, care au un indice de masă corporală (IMC) de peste 40, sunt de două ori mai predispuşi la riscul de a dezvolta cancer intestinal.
Femeile obeze prezintă un risc uşor crescut de a dezvolta boala, iar femeile cu un nivel de obezitate ridicat sunt cu 50% mai predispuse riscului de a dezvolta cancerul intestinal decât femeile cu o greutate normală.
Persoanele sedentare prezintă un risc mai crescut de a dezvolta cancerul intestinal. Puteţi ajuta la reducerea riscului de cancer intestinal şi de alte tipuri de cancer făcând mişcare în fiecare zi. Riscul poate fi redus cu până la o cincime dacă faceţi o oră de exerciţii fizice intense în fiecare zi sau două ore de exerciţii moderate (precum aspirarea sau mersul pe jos).
Unele boli vă pot predispune la un risc mai crescut de a dezvolta cancerul intestinal. Persoanele care suferă de boala Crohn (inflamația colonului) sunt de 2-3 ori mai predispuşi la dezvoltarea cancerului de colon. Riscul de dezvoltare a cancerului de colon este mult mai ridicat la persoanele care suferă de colită ulceroasă, şi 1 din 20 din aceste persoane va continua să dezvolte boala.
Există două boli ereditare rare care pot provoca apariţia cancerului intestinal. Acestea sunt:
Când veţi vizita prima dată medicul generalist, acesta vă va întreba despre simptome şi dacă aţi avut în istoricul familial vreun caz de cancer intestinal.
Apoi va efectua o examinare fizică ce este cunoscută sub numele de examinare digitală rectală (DRE).
O examinare DRE este un mod util de a verifica dacă există un nodul vizibil în interiorul rectului. Acesta este detectat în aproximativ 40-80% din cazuri de cancer rectal.
Examinare suplimentară
Două teste sunt utilizate în mod frecvent pentru a confirma un diagnostic de cancer intestinal:
Sigmoidoscopia utilizează un dispozitiv numit sigmoidoscop, care este un tub subţire, flexibil, ataşat la o cameră mică cu lumină.
Sigmoidoscopul este introdus în rect şi apoi dirijat în sus în intestin. Camera afişează imagini pe un monitor. Acest lucru permite medicului să verifice dacă există zone anormale în rect sau în intestin care ar putea reprezenta rezultatul cancerului.
Sigmoidoscopia poate fi, de asemenea, utilizată pentru a îndepărta mici probe de ţesut care prezintă suspiciune de cancer astfel încât să fie testate în laborator. Această procedură este cunoscută sub numele de biopsie.
De obicei, sigmoidoscopia nu este dureroasă, dar poate fi inconfortabilă. Majoritatea persoanelor merg acasă după ce examinarea a fost finalizată.
Colonoscopia este similară cu sigmoidoscopia doar că se utilizează un tub mai lung, numit colonoscop, pentru a examina întregul intestin.
Intestinul trebuie să fie gol la efectuarea colonoscopiei, astfel încât veţi primi un regim special timp de câteva zile înainte de examinare şi un laxativ (medicamente pentru a ajuta la golirea intestinului) în dimineaţa examinării.
Vi se va administra un sedativ pentru a vă ajuta să vă relaxaţi, după care medicul va introduce colonoscopul în rect şi îl va muta de-a lungul intestinului gros. Ca şi în cazul sigmoidoscopului, colonoscopul poate fi utilizat pentru a obţine o biopsie, precum şi imagini care indică orice zone anormale.
Colonoscopia durează aproximativ o oră pentru finalizare; majoritatea persoanelor pot merge acasă odată ce şi-au revenit din efectul sedativului. După procedură, probabil vă veţi simţi somnoros o perioadă, astfel încât stabiliţi cu cineva să vă conducă acasă.
Dacă se confirmă diagnosticul de cancer intestinal, de obicei se realizează teste suplimentare din două motive:
Aceste teste pot include:
Odată ce examinările şi testele de mai sus au fost finalizate, ar trebui să fie posibilă determinarea stadiului şi a gradului cancerului. Stadializarea se referă la cât de mult a avansat cancerul. Stabilirea gradului se referă la cât de agresiv şi cât de posibilă este răspândirea cancerului.
Acesta este un ghid simplificat. Stadiul II este împărţit în categorii suplimentare numite A şi B şi stadiul III este împărţit în categoriile A, B şi C.
Există trei categorii de cancer intestinal:
Persoanele care suferă de cancer colo-rectal trebuie îngrijite de o echipă multidisciplinară. Aceasta este o echipă de specialişti care lucrează împreună pentru a furniza cel mai bun tratament şi cea mai bună îngrijire şi pentru a lua decizii în cadrul Comisiei Oncologice. Deciziile vor avea în vedere:
Intervenţia chirurgicală este de obicei tratamentul principal pentru cancerul intestinal, dar în aproximativ 1 din 5 cazuri, cancerul este prea avansat pentru a fi îndepărtat prin intervenţie chirurgicală și se apelează la radioterapie. Dacă vă operaţi, este, de asemenea, posibil să aveţi nevoie de chimioterapie, radioterapie sau terapie biologică, în funcţie de cazul dvs.
În cazul în care cancerul se află în stadiu incipient, este posibilă îndepărtarea unei mici porţiuni a mucoasei din peretele colonului. Această procedură este cunoscută sub numele de excizie locală.
În cazul în care cancerul s-a răspândit în muşchii care înconjoară colonul, de obicei va fi necesară îndepărtarea unei întregi porţiuni din colon. Îndepărtarea parţială a colonului este cunoscută sub numele de colectomie.
În funcţie de localizarea cancerului, posibilele proceduri chirurgicale includ:
Există două moduri în care colectomia poate fi efectuată:
Ambele tehnici sunt considerate la fel de eficiente în îndepărtarea cancerului şi prezintă riscuri similare de complicaţii. Colectomiile laparoscopice au avantajul unui timp de recuperare mai rapid şi implică mai puţină durere post-operatorie.
Colectomiile laparoscopice ar trebui să fie acum disponibile în toate spitalele care efectuează intervenţii chirurgicale pentru cancerul de colon, deşi nu toţi chirurgii realizează acest tip de intervenţie. Dacă luaţi în calcul operaţia de cancer de colon folosind intervenţia chirurgicală prin gaura cheii, discutaţi acest aspect cu chirurgul dvs.
În timpul operaţiei, este posibil ca ganglioni limfatici din apropiere să fie, de asemenea, îndepărtaţi. Se obişnuieşte să se îmbine capetele intestinului după operaţia de cancer de colon, dar extrem de rar se întâmplă ca acest lucru să nu fie posibil şi să fie necesară o efectuarea unei stome.
În unele cazuri, chirurgul poate decide că este necesară vindecarea colonului înainte ca acesta să fie reconstruit, sau că s-a îndepărtat prea mult din colon pentru a mai fi posibilă reconstruirea.
În acest caz, va fi nevoie să se găsească o modalitate de eliminare a materialelor reziduale din organism fără ca scaunele să treacă prin anus. Acest lucru se realizează prin intervenţia chirurgicală pentru stomă.
Intervenţia chirurgicală pentru stomă implică efectuarea de către chirurg a unei mici găuri în abdomen, care este cunoscută sub numele de stomă. Există două moduri în care această procedură poate fi realizată.
În majoritatea cazurilor, stoma va fi temporară şi poate fi îndepărtată odată ce colonul s-a recuperat din efectele intervenţiei chirurgicale. Acest lucru va dura cel puţin 9 săptămâni. Asistentele medicale de specialitate în stomă sunt disponibile pentru a sfătui cu privire la cel mai bun loc pentru stoma, şi despre cel mai bun tip de pungă pentru a acoperi stoma şi pentru a colecta materialele reziduale.
Înainte de a efectua o colectomie, echipa de îngrijire vă va spune dacă aceştia consideră că procedura pentru stomă va fi necesară şi despre probabilitatea de a avea nevoie de o ileostomie sau colostomie temporară sau permanentă.
Se pot utiliza două proceduri chirurgicale generale pentru a trata cancerul rectal:
Rezecţia anterioară joasă este o procedură utilizată pentru tratarea cazurilor în care cancerul se află în porţiunea superioară a rectului. Chirurgul va face o incizie în abdomen şi va îndepărta porţiunea superioară a rectului, precum şi ţesutul care o înconjoară pentru a se asigura că se îndepărtează şi toți ganglionii limfatici care conţin celule canceroase. Apoi, vor plasa colonul în porţiunea cea mai caudală a rectului sau în partea superioară a canalului anal. Uneori, ei transformă capătul colonului într-o pungă internă pentru a înlocui rectul. Probabil veţi avea nevoie de o stomă temporară pentru a acorda timp de vindecare pentru îmbinare.
Rezecţia abdominoperineală este utilizată pentru a trata cazurile în care cancerul se află în porţiunea cea mai caudală a rectului. În acest caz, va fi necesar să îndepărtaţi rectul în întregime şi muşchii din jur pentru a reduce riscul de recidivare a cancerului în aceeaşi zonă. Acest lucru implică îndepărtarea anusului şi, de asemenea, a muşchilor sfincter, astfel încât să nu existe nicio opţiune cu excepţia efectuării unei stome permanente după operaţie. Chirurgii de cancer intestinal fac tot posibilul pentru a evita efectuarea operaţiilor pentru plasarea stomelor permanente.
Majoritatea medicilor preferă să administreze radioterapie înainte de intervenția chirurgicală, deoarece poate ușura eliminarea cancerului, mai ales în cazul în care mărimea și / sau poziția celulelor canceroase poate face operația dificilă.
Există trei moduri în care poate fi utilizată chimioterapia pentru tratarea cancerul intestinal:
Chimioterapia pentru cancerul intestinal implică de obicei luarea unei combinaţii de medicamente care distruge celulele canceroase. Medicamentele pot fi administrate sub formă de tabletă (chimioterapie orală), printr-o perfuzie în braţ sau în piept (chimioterapie intravenoasă) sau ca o combinaţie între cele două.
În funcţie de stadiul şi de gradul cancerului, o singură şedinţă de chimioterapie intravenoasă poate dura de la câteva ore la câteva zile.
Majoritatea oamenilor au şedinţe zilnice regulate de chimioterapie timp de una sau două săptămâni înainte de a lua o pauză de la tratament pentru încă o săptămână.
O cură de chimioterapie poate dura până la şase luni în funcţie de cât de bine răspundeţi la tratament.
Efectele secundare ale chimioterapiei includ:
Aceste efecte secundare ar trebui să treacă treptat odată ce tratamentul s-a terminat. De obicei, este nevoie de trei până la şase luni pentru ca părul să crească din nou.
De asemenea, chimioterapia poate slăbi sistemul imunitar, făcându-l mai vulnerabil la infecţii. Informaţi echipa de îngrijire sau medicul cât mai repede posibil dacă prezentaţi semne posibile de infecţii, inclusiv:
Medicamentele utilizate în chimioterapie pot provoca afecţiuni temporare ale spermei bărbaţilor şi ale ovulelor femeilor. Acest lucru înseamnă că pentru femeile care rămân gravide sau pentru bărbaţii care urmează să aibă un copil există un risc pentru sănătatea fetusului. Prin urmare, se recomandă utilizarea unei metode contraceptive sigure în timpul urmării unui tratament cu chimioterapie şi timp de încă un an de la finalizarea tratamentului.
Există trei moduri principale prin care radioterapia poate fi folosită pentru tratarea cancerului intestinal. Acestea sunt:
Radioterapia externă este de obicei administrată zilnic, cinci zile pe săptămână, cu pauză în weekend. În funcţie de mărimea tumorii, este posibil să aveţi nevoie de 1 până la 5 săptămâni de tratament. Fiecare şedinţă de radioterapie este scurtă şi va dura doar 5-10 minute.
Cu cea mai actuală tehnologie IMRT-VMAT, acum există posibilitatea de a proteja organele care sunt în apropierea tumorii pentru a nu fi afectate de tratamentul în sine.
Radioterapia paliativă este de obicei administrată în şedinţe scurte, zilnice, cu o cură care variază de la 2-3 zile la 10 zile.
Efectele secundare pe termen scurt ale radioterapiei includ:
Aceste efecte secundare ar trebui să treacă odată ce cura de radioterapie s-a sfârşit. Informaţi echipa de îngrijire dacă efectele secundare ale tratamentului devin supărătoare. Adesea sunt disponibile tratamente suplimentare pentru a vă ajuta să faceţi faţă mai bine efectelor secundare.
Efectele secundare pe termen lung ale radioterapiei includ:
Planul recomandat de tratament va depinde de stadiul şi de localizarea cancerului intestinal.
