Brahiterapie

Brahiterapie

Brahiterapia a apărut în 1901 (la scurt timp după descoperirea radioactivităţii de către Becquerel în 1896) când Pierre Curie i-a sugerat lui Henri-Alexandre Danlos că o sursă radioactivă ar putea fi introdusă într-o tumoră. Acest lucru a dus la descoperirea faptului că radiația determină tumora să se micşoreze. Astfel, dezvoltarea sistemelor afterloading și utilizarea de noi surse radioactive între anii 1950 și 1960, a redus riscul de expunere inutilă la radiaţii atât pentru operator cât și pentru pacienți.

Actualmente se utilizează 4 tipuri de brahiterapie:
• Brahiterapia LDR (doză mică de radiații) – este de obicei folosită pentru cancere ale cavităţii bucale, orofaringe şi cancerul de prostată.
• Brahiterapia MDR (doză medie de radiații) – este caracterizată printr-un ritm mediu de livrare a dozelor, variind între 2 și 12 Gy pentru plămâni sau sân;
• Brahiterapia HDR (doză ridicată de radiații) – este ultima inovație și permite administrarea unor doze ridicate pe durata a 2-4 sesiuni de tratament;
• Brahiterapia PDR (dozare la impuls) – implică administrarea de impulsuri scurte de radiaţii, de obicei o dată pe oră, pentru a simula rata globală și eficacitatea tratamentului LDR. Localizări tipice tumorale ale tratatamentului cu brahiterapie PDR sunt cele din zona ginecologică;
• Brahiterapia permanentă presupune plasarea de semințe radioactive mici LDR sau pelete(cam de mărimea unui bob de orez) în tumoră sau în zona de tratament, lăsându-le acolo permanent să se descompună treptat. După o perioadă de mai multe săptămâni sau luni, nivelul de radiaţii emis de surse va scădea aproape la zero. Semințele vor rămâne apoi inactive în zona tratată fără nici un efect de durată. Brahiterapia permanentă este cel mai frecvent utilizată în tratamentul cancerului de prostată, de ochi, din regiunea capului și gâtului, al tractului urinar (vezica urinară, uretră, penis), de uter, vagin, vulvă și al țesuturilor moi.

Brahiterapia poate fi folosită cu scopul de a vindeca cancerul, în caz de tumori mici sau tumori avansate doar local, cu condiția ca boala să nu aibă metastaze (răspândite în alte părţi ale corpului). În caz de tumori primare, selectate corespunzător, brahiterapia reprezintă o abordare comparabilă cu chirurgia având aceeiaşi probabilitate de vindecare şi cu efecte secundare similare.

Cu toate acestea, în tumori avansate local, chirurgia nu poate să ofere mereu cea mai bună șansă de vindecare şi de multe ori nu se poate efectua din punct de vedere tehnic. În aceste cazuri radioterapia, inclusiv brahiterapia, oferă singura șansă de vindecare.

În stadii mai avansate de boală, brahiterapia poate fi folosită ca tratament paliativ pentru ameliorarea simptomelor  provocate de dureri si sângerări.

În cazurile în care tumora nu este ușor accesibilă sau este prea mare pentru a asigura o distribuție optimă a iradierii în zona de tratament, brahiterapia poate fi combinată cu alte tratamente, cum ar fi: EBRT și/sau intervenții chirurgicale. Terapia combinată de brahiterapie cu chimioterapie este rar întâlnită.

Multe proceduri de brahiterapie sunt efectuate în ambulatoriu. Această abordare confortabilă a tratamentului poate fi deosebit de relevantă pentru pacienţii care trebuie să lucreze, pacienţi mai în vârstă, sau pacienții care locuiesc la o oarecare distanță de centrele de tratament, pentru că se asigură accesul facil la terapie. Timpii de tratament sunt scurți şi procedurile sunt, de asemenea, efectuate în ambulator, fapt ce îmbunătățeşte, totdată și eficiența clinicilor de radioterapie.

Efecte secundare posibile ale brahiterapiei:

Probabilitatea și natura efectelor secundare potențiale, acute, subacute sau pe termen lung asociate brahiterapiei depinde de locația tumorii tratate și de tipul de brahiterapie folosit.

Efectele secundare acute asociate cu brahiterapia includ vânătăi locale, umflături, sângerări, sau disconfort în cadrul regiunii implantate. Acestea se rezolvă, de obicei, în câteva zile de la terminarea tratamentului.

Pacientii pot simți oboseală, uneori, pentru o perioadă scurtă după tratament.

Tratamentul cu brahiterapie în cazul cancerului de col uterin sau cancerului de prostată poate cauza simptome acute și tranzitorii urinare, cum ar fi: retenție urinară, incontinență urinară sau dureri la urinare. Pot, de asemenea, să apară diaree, constipație sau sângerare rectală minoră.

Cele mai multe dintre reacțiile adverse acute asociate cu brahiterapia pot fi tratate cu medicamente sau prin modificarea dietei, și, de obicei, dispar în timp (de obicei în câteva săptămâni), odată ce tratamentul a fost finalizat. Efectele secundare acute ale brahiterapiei HDR sunt în mare parte similare cu radioterapia externă (EBRT).

Siguranța în tratamentul cu brahiterapie

Deseori, pacienții întreabă dacă au nevoie de măsuri de siguranță speciale față de familie și prieteni, după ce au primit tratament cu brahiterapie. Dacă se utilizează brahiterapia temporar, în clinică, nu rămân surse radioactive în organism după tratament. Prin urmare, nu există nici un risc de iradiere pentru prietenii sau familia aflați în imediata apropiere.

Dacă se utilizează brahiterapie permanentă, surse radioactive, doze mici (semințe), sunt lăsate în organism după tratament – nivelurile de radiații sunt foarte mici și urmează să scadă în timp. În plus, iradierea afectează doar țesuturile localizate la câțiva milimetri de sursele radioactive (adică la tumora tratată).

Ca măsură de precauție însă, unii oameni care primesc brahiterapie permanentă pot fi sfătuiți să nu stea în apropierea copiilor mici sau a femeilor însărcinate pentru o perioadă scurtă de timp după efectuarea tratamentului. Medicii radioterapeuți sau asistentele medicale poate furniza instrucțiuni specifice pentru pacienți și îi pot consilia cu privire la perioada de timp la care trebuie să fie atenți.

Surse folosite/Pentru mai multe informații vă rugăm accesați:
http://www.brachytherapy.com/
http://www.aboutbrachytherapy.com

Citește și:

Informații generale despre radioterapie
Radioterapia la Amethyst
IMRT-VMAT
Cyberknife